În calitate de antreprenor, preşedintele republican ales marţi a făcut avere construind o vastă reţea de hoteluri şi imobile de lux, la conducerea Trump Organization, holdingul care-i înglobează activităţile şi ale cărui ramificaţii rămân înconjurate în mister.
Potrivit informaţiilor publice, acest imperiu imobiliar este implantat în principal în Statele Unite, însă el se extinde şi în alte ţări aliate Statelor Unite – precum Coreea de Sud ori Turcia – cu care administraţia Trump ar urma să continue să întreţină relaţii diplomatice, cu riscul de a alimenta un curios amestec de lucruri.
Trump Organization nu este cotată la bursă, numeroase activităţi rămân în continuare în umbră, iar presa americană a dezvăluit legături financiare strânse cu apropiaţi ai preşedintelui rus Vladimir Putin, pe care magnatul în domeniul imobiliar l-a lăudat în campanie pentru felul în care conduce.
„Să fie clar, am zero interese financiare în Rusia“, replica Trump presei în iulie.
Însă zonele gri sunt departe de a se limita la Rusia.
Potrivit Wall Street Journal (WSJ), miliardarul newyorkez a primit, începând din 1998, împrumuturi în valoare de 2,5 miliarde de dolari de la Deutsche Bank pentru a-şi finanţa activităţile economice.
Iar banca germană – pusă în discuţie în Statele Unite pentru rolul pe care l-a jucat în criza financiară din 2008 – va fi în curând amendată cu o sumă care este dezbătută în continuare la Washington.
Dacă moşteneşte acest dosar, administraţia Trump va hotărî, oare, să fie mai blândă, gândindu-se la interesele preşedintelui?
Fără precedent
Acuzaţii cu privire la conflicte de interese nu sunt, cu siguranţă, un lucru neobişnuit în Statele Unite. Ele au afectat administraţia George W. Bush, al cărui vicepreşedinte Dick Cheney conducea, până când a fost desemnat în 2000, grupul petrolier Halliburton, care a moştenit contracte profitabile în Irak, după invazia americană, în 2003.
Însă cazul lui Trump, al cărui nume este indisociabil legat de imperiul său economic, are o cu totul altă dimensiune.
„Este un lucru fără precedent în istoria Statelor Unite, deoarece nu cunoaştem amploarea şi natura relaţiilor sale financiare“, declară pentru AFP Kathleen Clark, o profesoară de drept la Universitatea din Washington.
Această expertă în probleme de etică relevă un fapt deosebit de îngrijorător pentru acest om de afaceri care şi-a finanţat expansiunea prin datorii.
„Nu ştim cui datorează bani, iar a datora bani este o relaţie financiară mult mai semnificativă decât o investiţie“, subliniază ea.
Pentru moment, Donald Trump a vorbit doar puţin despre aceste potenţiale conflicte de interese, mai întâi pentru că nimeni nu-şi imagina că va ajunge să se instaleze în Biroul Oval, dar şi pentru că legea americană este foarte suplă în acest domeniu.
În virtutea legislaţiei, preşedintele sau vicepreşedintele îşi pot combina mandatele cu activităţi economice, în timp ce obligaţiile impuse membrilor nealeşi ai Executivului sunt cu mult mai constrângătoare.
Constituţia interzice, desigur, oricărui oficial politic să accepte cel mai mic „avantaj bănesc“ de la vreo putere străină, însă această dispoziţie nu interzice absolut deloc să se intre în afaceri cu parteneri privaţi din străinătate.
Într-o încercare de a stinge orice polemică, Trump s-a angajat însă, în timpul campaniei, să-şi încredinţeze activităţile unui „blind trust“ – o structură financiară independentă care-l privează de orice drept de control asupra grupului său.
Însă magnatul s-a repezit să adauge că această societate fiduciară va fi plasată, în realitate, sub controlul celor trei copii ai săi care ocupă deja funcţii de vicepreşedinţi ai Trump Organization.
Va fi, oare, acest lucru suficient să-l ţină pe Donald Trump departe de imperiul său?
„Nu discutăm despre aceste lucruri (…). Aşa cum ştiţi, (preşedintele) este un job full-time. Nu are a-şi face griji de imperiul său“, clama în septembrie unul dintre fiii săi, Donald Jr.
Alt lider a optat pentru aceeaşi strategie după ce a fost ales prentru pima dată în 1994 la şefia Guvernului italian.
Silvio Berlusconi şi-a încredinţat conducerea imperiului audiovizual membrilor familiei, dar fără să scape de puternice suspiciuni de conflicte de interese.
