„Vreau să fiu imprevizibil“, a declarat viitorul al 45-lea comandant suprem al primei puteri mondiale în unicul său discurs de politică externă, pe care l-a susţinut în aprilie.
Secretarul de Stat John Kerry a promis o tranziţie lină către viitoarea administraţie. „Este vorba despre a-i ajuta pe cât posibil (…), fără a pierde vreo firimitură din marile subiecte cu care ne confruntăm“, a spus el.
Unii experţi îl înscriu pe Donald Trump – complet novice în politică – într-un curent izolaţionist, unul dintre cele două cicluri ale politicii externe a Americii începând din secolul al XIX-lea încoace.
Clinton ar fi fost, din contră, o preşedintă mai intervenţionistă pe scena internaţională.
În preşedinţia lui Trump „Statele Unite ar putea să iasă din rolul lor de lider al ordinii internaţionale“ occidentale, îşi exprima temerea, înainte de alegeri, cercetătorul Thomas Wright de la Brookings.
Dacă această „ordine se prăbuşeşte, nimeni nu ştie unde se va ajunge şi poate că se vor întruni atunci condiţiile să aibă loc un război major“, scria el luni pe site-ul centrului său de cercetare.
În opinia lui Donald Trump, Statele Unite nu pot fi jandarmul lumii, iar ele trebuie să-şi reducă ajutorul internaţional.
În cele 16 luni de campanie, candidatul republican a promis să procedeze invers decât preşedintele Barack Obama şi să se reconcilieze cu Rusia preşedintelui Vladimir Putin, să trimită zeci de mii de militari în Siria şi în Irak pentru a aneantiza Statul Islamic, un război comercial cu China, a pus în discuţie principiile NATO şi acordurile internaţionale cu privire la modificările climatice, liberul schimb şi în dosarul nuclear iranian.
Reconcilierea Washingtonului cu Moscova
Donald Trump a lăudat în repetate rânduri calităţile de „conducător“ ale lui Vladimir Putin şi l-a acuzat, în trecere, pe Barack Obama că nu le are.
Putin, care a spus despre Trump că este „un om strălucitor şi plin de talent“, a fost de altfel primul, miercuri, care l-a felicitat şi şi-a exprimat „speranţa“ unor relaţii ruso-americane mai bune, după ce acestea au atins cel mai scăzut nivel de la Războiul Rece încoace.
La rândul său, viitorul preşedinte al Satelor Unite a apreciat, tot în mai multe rânduri, că ar fi „bine“ să existe o „relaţie foarte bună“ cu liderul de la Kremlin. Însă fără să ofere vreodată vreun detaliu despre felul în care ar reconcilia el Washingtonul cu Moscova.
Această dezgheţare a relaţiilor americano-ruse prefigurează ea, oare, o cooperare în Siria împotriva grupării Statul Islamic?
Candidatul Trump nu a dat detalii despre acest subiect, însă a apreciat în octombrie 2015 că primele atacuri aeriene ale Rusiei în sprijinul aliatului său sirian, preşedintele Bashar al-Assad, sunt „pozitive“.
„Să fac KO Statul Islamic“
Candidatul Trump şi-a schimbat mult declaraţiile cu privire la strategia pe care o are împotriva Statului Islamic.
În septembrie 2015 el privilegia „expectative“ şi sugera ca regimul preşedintelui sirian Bashar al-Assad şi jihadiştii să fie lăsaţi să se omoare între ei.
Însă în martie el s-a angajat în mod brusc „să facă KO Statul Islamic“, prin trimiterea a „20.000 până la 30.000“ de militari în Siria şi în Irak.
Luna trecută, el l-a mustrat pe partenerul său de cursă Mike Pence, după acesta a cerut atacuri aeriene împotriva Damascului.
În ceea ce priveşte ofensiva împotriva fiefului jihadist de la Mosul, în Irak, planificată luni de zile, „cu atât mai rău pentru efectul-surpriză. Ce bandă de rataţi avem“, a declarat el sâmbătă, la un miting în Florida.
China, inamica Americii
În campanie, Donald Trump a acuzat adesea China – „inamica” Americii“ – de faptul că „fură“ locuri de muncă ţării sale şi că îşi manipulează deviza şi a ameninţat cu un război comercial împotriva celei de a doua puteri mondiale.
Iar atunci când a avut loc testul nuclear în Coreea de Nord din ianuarie, el a cerut Beijingului să exercite presiuni asupra aliatului său comunist.
Altfel, „vom face foarte dificile schimburile comerciale cu China“, ameninţa el.
NATO, „depăşită“
Cel care va fi învestit pe 20 ianuarie 2017 şi se va instala la Casa Albă a provocat în primăvară consternarea celeilalte coaste a Atlanticului, după ce a apreciat că NATO este „depăşită“ şi a avertizat că angajamentul Washingtonului faţă de aliaţii săi europeni – în cazul unui agresiuni ruse – depinde de contribuţiile financiare europene la Alianţă.
El a proferat acelaşi tip de ameninţări la adresa aliaţilor militari istorici ai Statelor Unite – Japonia şi Coreea de Sud.
Încălzirea globală, o „farsă“
În opinia candidatului Trump, încălzirea globală este doar o „farsă“, iar el a evocat inclusiv „anularea“ Acordului de la Paris.
Iar în numele protecţionismului el a luat ca ţintă Acordul de liber-schimb între Statele Unite, Mexic şi Canada – încheiat la Atena în 1994 – şi Parteneriatul Transpacific (TTP, 2015) dintre Washington şi 11 ţări din regiunea Asia-Pacific.
