RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
Veste mare, neam de cititori din spațiul carpato-danubiano-aeroportuar! Nea Romicâ, acest Gutenberg de pe pistă, a amenajat un spațiu de înaltă cultură printre avioane. Dar cum poporul e leneș la citit, mentorul său spiritual, celebrul Don Costelo, cel Fără de Rugină și legat cu lanțuri de aur de scaunul CJ-ului, a venit cu o soluție de geniu administrativ.
De ce să se chinuie pasagerul cu dileme existențiale între Dostoievski și rețete de cozonaci? Plenul județean, ghidat de o viziune unică, se pregătește să aprobe uniformizarea culturală: Biblioteca Aeropurtată va avea un singur titlu, în zece mii de exemplare! Capodopera supremă scrisă chiar de Don Costelo.
Dar pentru a ușura decizia cetățeanului turmentat de zbor, iată cum va arăta, stimabile, noul templu al culturii de tranzit:
* Raftul de Istorie: Don Costelo – Cum am învins rugina timpului și a opoziției (Vol. I).
* Raftul de Beletristică: Don Costelo – Memorii de pe scaunul cel veșnic (Vol. II).
* Secțiunea SF & Fantasy: Don Costelo – Cum voi lăsa scaunul altcuiva (Broșură de 2 pagini, ficțiune pură).
> „Decât să punem mii de cărți diferite și să-și prindă electoratul urechile în indici alfabetici, mai bine punem mii de bucăți din aceeași carte. Vrei să citești ceva la geam? Don Costelo. Te trage curentul la low-cost? Îți pui o cărămidă de-a lui Don Costelo pe cap.” — ar fi declarat un consilier, ștergându-și o lacrimă de mândrie culturală.
Partea cea mai frumoasă? Dacă uiți cartea în avion, nu-i pagubă. La întoarcere te așteaptă alte cinci mii de exemplare identice, gata să-ți lumineze mintea și să-ți îngreuneze bagajul de mână.
Trăiască Nea Romicâ, bibicilor, cel care a adus cartea pe pistă, și Don Costelo, cel care ne asigură că, și dacă ne prăbușim, o facem ghiftuiți de cultura județeană! Râdem noi, râdem, onorabile, dar salvăm copacii… printre care oricum se lăbărțează viitoarea parcare VIP.
