RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
Sfârșit de epocă la Spitalul de Copii „Sf. Maria” din Iași. Alinuța, preferata lui Don Costelo cu care se ținea de mînuță prin Copou seara, a fost trasă de pe tabla de șah administrativă cu o eleganță specific românească: fără concurs valid, fără prea multe regrete, dar cu toate parandaraturile gestionate la zi.
Timp de patru ani, fetița cu carnet de partid și telefon direct la șeful de județ a condus spitalul ca pe propria moștenire politică. A împărțit contracte ca pe bomboane de colind, a semnat hârtii până și-a ridicat și căsuța, și a ținut cu dinții de funcție ca de o diplomă de bioingineră.
Între timp, Spitalul a primit un UPU nou – cu pereți vopsiți, dotări de revistă, dar… fără medici. O capodoperă administrativă: un ambalaj strălucitor cu conținut vid. Dar ce mai contează? Pozele arată bine în postările de campanie.
Don Costelo n-a lăsat-o din brațe până în ultima clipă. A încercat un ultim număr de magie birocratică: o dispoziție secretizată, ca-n serialele cu mafioți de provincie. Dar nici justiția nu mai e ce-a fost – a respins manevra, iar fetița a trebuit să predea cheile de la tron.
Pe tronul provizoriu urcă acum dr. Cătălina Ionescu. Medicul, nefrologul, doamna cu CV curat și cu o avere din moșteniri – adică opusul direct al clientelismului de până acum. Nu are pălării de partid, dar are o grămadă de probleme de rezolvat: lipsă de personal, management șifonat și imagine de spital tratat cu mercur galenical.
Ce ne rămâne nouă? Amintirea unei romanțe de tablă: frumoasă la vedere, dar găunoasă în esență. Fetița partidului s-a dus, cu tot cu protecția lui Don Costelo, iar spitalul încearcă să respire.
Să sperăm că n-o să vină altă Alinuță. Că următorul concurs nu va fi o simulare cu scenariul gata scris. Că poate, doar poate, vom trece de la tablă ruginită la infrastructură reală.
Până atunci, să păstrăm romanța asta în colecția de fabule sanitare post-tranziție. Cu fetițe ambițioase, cu Doni grijulii și cu spitale ca niște jucării uitate sub pomul electoral.
