Unul dintre cele mai cutremurătoare și emoționante momente din domeniul transplantului cardiac din România a avut loc recent, când Adelina, o fetiță de 14 ani din Teleorman, a primit o inimă nouă după mai bine de un an de zile în care trăia cu o pompă mecanică care îi ținea inima bolnavă în viață. A fost o luptă de supraviețuire pentru o copilă care, deși trăia cu o speranță fragilă, visa la o viață normală, cu micile bucurii de zi cu zi.
Însă această minune nu ar fi fost posibilă fără sacrificiul unei familii din Iași care a avut puterea să facă un gest absolut nobil în cele mai dureroase momente din viața lor. Inima care a salvat-o pe Adelina a aparținut unui băiat de 15 ani, Sebi, care a fost declarat în moarte cerebrală după un tragic incident.
Medicul Horațiu Suciu, coordonatorul echipei de transplant de la Spitalul din Târgu Mureș, a povestit, cu lacrimi în ochi, despre momentul în care a aflat că există o inimă potrivită pentru Adelina și cum echipa sa s-a mobilizat pentru a face imposibilul posibil. „Am știut imediat că nu voi mai ajunge la Cluj, că trebuie să ne pregătim. A fost nevoie de toată concentrarea noastră, de toată priceperea și de tot ce aveam în noi pentru a salva o altă inimă”, a spus Dr. Suciu.
Un final de săptămână schimbat de o decizie care poate salva o viața
Vineri dimineața, totul părea să urmeze cursul obișnuit. Dr. Suciu era pregătit să plece la Cluj, pentru a prezida un congres de chirurgie cardiovasculară, când a primit vestea care avea să-i schimbe ziua și, de fapt, destinul. „Era o inimă reală. O inimă pentru Adelina. Știam că aceasta este șansa ei”, a povestit medicul. Așa a început o misiune de viață sau de moarte, o operație care a durat ore întregi și care a pus la încercare întreaga echipă de la Târgu Mureș.
Adelina, care a trăit mai mult de un an cu o pompă mecanică care îi ținea inima bolnavă în viață, și-a exprimat dorința simplă de a merge la mare. Aceasta a fost singura ei cerere, o viață normală, fără să mai fie închisă într-o carcasă de aparate care nu o lăsau să simtă bucuriile copilăriei. „Asta m-a sfâșiat”, a spus Dr. Suciu, recunoscând că nu există cuvinte pentru a descrie durerea unui copil care nu ar trebui să învețe atât de devreme să aștepte o minune.
Sebi: Eroul tăcut care a făcut posibilă salvarea Adelinei
Inima care a salvat-o pe Adelina a fost donată de Sebi, un băiat din Golăiești, Iași, care, după ce a fost lovit într-un incident tragic și a fost declarat în moarte cerebrală, a devenit erou. Părinții lui Sebi, în ciuda durerii inimaginabile pe care o trăiau, au avut puterea să accepte ca organele fiului lor să fie donate, oferind astfel viață altor persoane. „Ce poate fi mai dureros? Și ce poate fi mai nobil?”, întreabă retoric medicul Suciu, subliniind gestul eroic al părinților lui Sebi, care au ales să transforme tragedia personală într-o salvare pentru alții.
Trei vieți salvate, trei familii redefinite
În doar șase zile, echipa de transplant de la Târgu Mureș a realizat trei transplanturi de inimă, salvând trei vieți. Trei familii au primit o nouă șansă la viață, iar medicii au demonstrat încă o dată ce înseamnă să îți dedici întreaga carieră unui scop nobil. „Aceste intervenții ne dau sens. În fiecare dintre aceste cazuri, am simțit cum, printr-o singură inimă, salvăm nu doar o viață, ci întreaga familie. Asta este medicina la care visăm”, a adăugat Dr. Suciu.
Adelina poate merge la mare: Un vis împlinit
În ciuda succesului acestui transplant, Dr. Suciu a subliniat necesitatea unei infrastructuri mai bune în domeniul transplanturilor. „Privind spre viitor, știu că trebuie să continuăm cu aceleași mâini, cu aceleași suflete, dar cu mai mult sprijin, cu spațiu și dotările de care avem nevoie. Acești copii și familii merită tot ce este mai bun”, a încheiat medicul.
Acest caz a fost un testament al curajului și al umanității, un exemplu despre cum, în ciuda celor mai mari tragedii, pot apărea miracole care dau speranță și o a doua șansă la viață.
În urma unei operații complicate, inima a început să bată, iar Adelina a putut respira singură pentru prima dată în mai bine de un an. După o perioadă de recuperare, fetița a început să vorbească, să mănânce și să se simtă din nou copil. Într-un moment de liniște, a spus că vrea să meargă la mare – o dorință simplă, dar semnificativă, după atâtea luni de viață limitată de un aparat mecanic. „Acum poate”, a spus Dr. Suciu cu o lacrimă în ochi. „Și pentru mine, asta este tot ce contează.”
