Euro Construct s-a prăbușit sub povara datoriilor de zeci de milioane de lei, lăsând în urmă bănci păgubite, furnizori neplătiți și angajați care încă își reclamă salariile. Acum, falimentul fostului imperiu al „regelui asfaltului” Constantin Pricop scoate la iveală o nouă dispută: o stație de asfalt evaluată la 1,2 milioane de euro, utilaje despre care fiul fostului patron susține că au dispărut din patrimoniu și aproape 20.000 de lei pe care spune că nu i-a încasat. Acuzațiile la adresa lichidatorului au ajuns în instanță, dar s-au lovit de un verdict nefavorabil reclamantului. Tribunalul nu a identificat dovezi suficiente pentru a-i imputa acestuia un prejudiciu. Rămâne însă povestea unei prăbușiri în care milioanele s-au evaporat, iar creditorii și salariații au continuat să aștepte.
Pricop Barbu Dan, fiul patronului Euro Construct, Constantin Pricop, fostul “rege al asfaltului”, a acuzat lichidatorul judiciar că a lăsat să dispară din patrimoniul Euro Construct active de milioane de euro, că a acceptat vânzarea unor bunuri sub prețul pieței și că a raportat plăți salariale pe care angajații nu le-ar fi primit. Tribunalul a respins însă acțiunea, considerând că reclamantul nu a demonstrat existența unui prejudiciu și nici vinovăția practicianului în insolvență. O parte dintre acuzații vizau măsuri vechi ale procedurii, care nu mai puteau fi contestate pe această cale.
Falimentul Euro Construct, firma care în anii de glorie era unul dintre jucătorii importanți de pe piața lucrărilor de infrastructură din Iași, continuă să producă litigii. De această dată, în centrul disputei s-a aflat chiar modul în care a fost administrată procedura de faliment și felul în care au fost valorificate bunurile societății patronate de Constantin Pricop.
Picop Barbu Dan, fiul fostului patron și fost salariat al societății, a ajuns în instanță cu acuzații grave la adresa Specialist Trust Insolvency SPRL, lichidatorul judiciar al Euro Construct. Acesta a susținut că practicianul în insolvență ar fi provocat prejudicii importante creditorilor prin menținerea unor creanțe contestate, raportarea unor plăți salariale neefectuate și gestionarea defectuoasă a patrimoniului.
În joc ar fi fost inclusiv o stație de asfalt evaluată la aproximativ 1,2 milioane de euro, utilaje de construcții și aproape 20.000 de lei reprezentând drepturi salariale pe care reclamantul susține că nu le-a încasat. Tribunalul nu a fost însă convins de argumentele acestuia. Prin hotărârea pronunțată la 29 octombrie 2026, judecătorii au respins acțiunea ca neîntemeiată.
Stația de asfalt de 1,2 milioane de euro și utilaje dispărute pe fondul falimentului
Una dintre cele mai importante acuzații formulate de Pricop Barbu Dan a vizat modul în care lichidatorul a inventariat și recuperat bunurile Euro Construct. Reclamantul a susținut că din patrimoniul societății ar fi dispărut active importante, printre care o stație de asfalt evaluată la aproximativ 1,2 milioane de euro, un buldoexcavator și o volă. În opinia sa, lichidatorul nu ar fi întreprins toate demersurile necesare pentru recuperarea acestor bunuri și pentru valorificarea lor în beneficiul creditorilor.
Miza nu era deloc mică. Euro Construct intrase în insolvență cu datorii de ordinul zecilor de milioane de lei, iar patrimoniul societății reprezenta principala posibilitate de recuperare a banilor pentru bănci, instituții publice, furnizori și foști angajați.
Specialist Trust Insolvency a respins acuzațiile și a susținut că inventarierea s-a făcut pe baza documentelor disponibile și a informațiilor obținute de la reprezentanții societății și instituțiile competente. Mai mult, lichidatorul a invocat existența unei plângeri penale formulate împotriva fostului administrator al Euro Construct, Constantin Pricop, tatăl reclamantului. Plângerea, înregistrată într-un dosar din anul 2019, ar fi vizat posibile fapte de abuz de încredere și furt. Potrivit apărării lichidatorului, o parte dintre bunurile urmărite au fost ulterior recuperate.
19.455 de lei figurau la distribuire. Fiul patronului spune că nu a văzut niciun ban
Un capăt important al acțiunii a vizat drepturile salariale ale reclamantului. Pricop Barbu Dan a reclamat că suma de 19.455,87 lei apărea în documentele lichidatorului ca fiind destinată distribuirii către el, însă banii nu ar fi ajuns niciodată în posesia sa. Acesta a considerat că situația reprezintă o neregulă în administrarea procedurii, mai ales în condițiile în care documentele indicau existența unor distribuiri către salariați.
Lichidatorul a venit cu o altă explicație. Potrivit Specialist Trust Insolvency, raportul din 31 octombrie 2025 menționa suma totală de 97.565,77 lei pentru șase salariați, dar documentul prezenta sumele propuse spre distribuire, nu confirmarea că toate plățile fuseseră deja efectuate. Cinci dintre cei șase angajați ar fi primit banii. În cazul lui Pricop Barbu Dan, plata de 19.455,87 lei ar fi fost temporar reținută pentru clarificarea unei solicitări venite din partea unei instituții bancare.
Explicația lichidatorului a fost legată de o altă calitate a reclamantului: aceea de fidejusor, respectiv garant al obligațiilor societății. Banca ar fi solicitat lămuriri privind suma care urma să îi fie achitată. Specialist Trust Insolvency a mai susținut că reclamantul nu comunicase un cont bancar pentru transfer și solicitase să fie programat pentru încasarea banilor în numerar. Tribunalul a reținut această explicație și a considerat că simpla menționare a sumei în raportul de distribuire nu demonstrează, prin ea însăși, existența unei conduite culpabile a lichidatorului.
O creanță de 4,66 milioane de lei a Consiliului Județean Iași, reinterpretată în instanță
Pricop Barbu Dan a contestat și menținerea în documentele procedurii a unei creanțe de 4,66 milioane de lei atribuite Consiliului Județean. Reclamantul a susținut că suma nu ar mai avea temei juridic, invocând hotărâri judecătorești definitive care, în opinia sa, ar fi înlăturat obligația respectivă. Lichidatorul a susținut însă că reclamantul confundă două categorii diferite de sume. Potrivit apărării Specialist Trust Insolvency, în tabelul definitiv consolidat fusese înscrisă o creanță de 1.863.626,21 lei, reprezentând penalități contractuale, nu garanția de bună execuție de 4,66 milioane de lei la care făcea referire reclamantul. Prin urmare, susținerile celor două părți au pornit de la interpretări diferite ale situației creanței Consiliului Județean.
Judecătorii au făcut o distincție importantă între dreptul de a cere atragerea răspunderii lichidatorului și obligația reclamantului de a demonstra concret că acesta a încălcat legea și a produs un prejudiciu. Tribunalul a respins excepția inadmisibilității invocată de Specialist Trust Insolvency, recunoscând că legea permite atragerea răspunderii practicianului în insolvență atunci când acesta își îndeplinește culpabil atribuțiile și produce pagube. Pe fond însă, acțiunea a fost considerată neîntemeiată.
Pentru angajarea răspunderii lichidatorului trebuiau demonstrate cumulativ patru elemente, respectiv încălcarea unei obligații legale, existența unui prejudiciu cert și evaluabil, legătura directă de cauzalitate între fapta imputată și prejudiciu sau vinovăția practicianului în insolvență, sub forma culpei sau a relei-credințe. Potrivit instanței, reclamantul nu a reușit să probeze aceste condiții.
Judecătorii au mai arătat că o mare parte dintre nemulțumirile formulate vizau măsuri și decizii adoptate cu ani în urmă, în timpul procedurii de insolvență. În dosarele asociate falimentului au existat deja litigii privind asemenea măsuri. Unele contestații au fost respinse, altele au fost respinse ca tardive, iar contestațiile privind hotărârea adunării creditorilor din 17 iulie 2018 au fost afectate de perimare.
Instanța a considerat că acțiunea împotriva lichidatorului nu poate deveni o cale indirectă prin care să fie redeschise dezbateri asupra unor hotărâri și măsuri care au devenit definitive. Nici nemulțumirea privind prețurile la care au fost vândute bunurile nu a fost suficientă pentru angajarea răspunderii. Judecătorii au subliniat că oportunitatea deciziilor de valorificare aparține creditorilor și organelor reprezentative ale acestora, iar simpla apreciere a unui reclamant că un activ ar fi putut fi vândut mai scump nu demonstrează automat culpa lichidatorului.
Euro Construct, firma care a lăsat în urmă datorii de zeci de milioane de lei
Procesul dintre fiul fostului patron și lichidatorul judiciar readuce în atenție una dintre cele mai răsunătoare prăbușiri de pe piața construcțiilor din Iași. În perioada de glorie, Constantin Pricop era considerat unul dintre regii asfaltului din județ. Euro Construct derula lucrări importante, câștiga contracte publice și înregistra încasări de zeci de milioane de lei. În spatele cifrelor de afaceri se acumulau însă datorii tot mai mari.
Declinul devenise vizibil încă din 2009-2010. În 2009, societatea raportase o cifră de afaceri de aproximativ 34,5 milioane de lei. Un an mai târziu, aceasta scăzuse la 16,7 milioane de lei, iar în 2011 ajunsese la aproximativ 11,9 milioane de lei. În același timp, datoriile ajunseseră la aproximativ 32 de milioane de lei.
Euro Construct avea obligații neachitate către bănci, furnizori și bugetul de stat. Banca Carpatica revendica aproximativ 4 milioane de euro, furnizorii aveau de recuperat milioane de lei, iar Fiscul figura și el printre creditorii importanți. Situația era cu atât mai gravă cu cât societatea ajunsese să acumuleze numeroase incidente de plată. În perioada 2010-2011 au fost raportate sute de bilete la ordin refuzate, cu valori cumulate de ordinul milioanelor de lei.
Cu toate acestea, Euro Construct continua să participe la licitații și să obțină contracte publice. Unul dintre cele mai importante a fost contractul pentru modernizarea drumului Iași-Botoșani, câștigat în 2011, cu o ofertă de aproximativ 46,6 milioane de lei. Contractul a fost ulterior reziliat după ce firma executase mai puțin de 20% din lucrări. Consiliul Județean a invocat atunci lipsa capacității financiare a executantului de a duce proiectul la bun sfârșit.
Vila din Valea Lupului și creditorii care au rămas cu paguba
Prăbușirea Euro Construct nu s-a oprit la patrimoniul firmei. În urma lui Constantin Pricop au rămas și executări silite asupra unor bunuri personale. Inclusiv o vilă de aproximativ 800 de metri pătrați, începută la Valea Lupului, a ajuns în atenția Fiscului. Imobilul și terenul aferent au fost scoase la vânzare în contextul recuperării unor datorii personale către bugetul de stat.
Povestea Euro Construct ilustrează astfel un faliment cu efecte mult dincolo de societatea comercială: bănci care nu și-au recuperat creditele, furnizori care au rămas cu facturile neachitate, instituții publice care au pierdut timp și bani, dar și angajați care au reclamat că nu și-au primit drepturile salariale.
În acest context, disputa privind activitatea lichidatorului judiciar capătă o miză suplimentară. Pentru creditorii care așteaptă de ani întregi recuperarea banilor, fiecare utilaj, fiecare activ valorificat și fiecare sumă distribuită contează.
Prin hotărârea din 29 octombrie 2026, Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea formulată de Pricop Barbu Dan împotriva Specialist Trust Insolvency SPRL. Judecătorii au apreciat că reclamantul nu a demonstrat existența unui prejudiciu imputabil lichidatorului și nici legătura dintre presupusele nereguli și pagubele invocate.
