RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
Curat caragialesc, onorabilă feerie cu iz de iarmaroc cultural! Să te crucești, neiculiță, când vezi cum se învârtește roata norocului în târgul Ieșilor. Iată-l pe Conul Andrei a Coanei Preotese, flăcău cu darul cântării în glas și al chiverniselii în degete. Omul e o enciclopedie vie: și manager cu ștampilă, și privighetoare de scenă, și patriot cu steagul cel mare în frunte!
Vine sorocul să se întoarcă domnia sa pe scaunul de caimacam al Ateneului. Dar ce-și spune gândul lui cel vizionar?
— „Băiatu’, ia mai dă o doină din buciumul bugetului, până nu semnez eu însumi!” strigă el, fluturând tricolorul.
— „Dar licitația, don’ Andrei? Ne prinde comisia!” șoptește un amploaiat speriat.
— „Care licitație, monșer? Pac, o achiziție directă de 260.000. De lei! Legal, la mustață sub prag! (Cântă pe note înalte): Oooo, baaa-biii-loooon de capitală, Sala Palatului ne-așteaptăăă!”
Zis și făcut. Cu două săptămâni înainte de marea revenire, se pun banii pe masă pentru un mega-concert. Cine cântă, onorabile? Păi tot Conul Andrei a Coanei
Preotese, însoțit de încă doi confrați din faimosul trio! O splendoare de cooperativă: instituția dă banul, șeful dă tonul, iar firmele de casă fac puntea între Ateneu și Palat. Ba un mobilier la Palat, ba o schelă, totul în familie!
— „Uite, neică, firma angajatului nostru repară acoperișul dincolo!”
— „Bravo, stimabile! Asta înseamnă management multitask! Eu cânt, ei zidesc, banii circulă!”
Se învârt paralele ca la carusel, stimabile, fără conflict de interese, că doar semnătura n-a fost a lui. Să tot fii tenor, să tot slujești cultura cu atâta tragere de inimă și de buzunar! Să curgă aplauzele și subvenția, bibicilor!
