Când o companie publică ca Apavital ajunge să mobilizeze instanțe, consilieri juridici și resurse administrative pentru a recupera penalități de doar 262 de lei, problema nu mai tine de legalitate, ci de o crasă lipsă de discernământ, dar o rupture brutală de realitate a bufonilor din conducerea acestei companii. În loc să-și concentreze energia asupra avariilor, investițiilor întârziate și serviciilor pe care ieșenii le reclamă tot mai des, Apavital pare să transforme recuperarea fiecărui leu într-o demonstrație de forță birocratică. Procesul a fost câștigat, dar prețul plătit stârnește revoltă și silă. În timp ce instituțiile publice vorbesc obsesiv despre „orientarea către client”, despre digitalizare, despre comunicare și respect, Apavital transformă relația cu clienții în hărțuiri și litigii.
Există momente în care o instituție sau o companie transmite, printr-o singură decizie, tot ceea ce cetățenii trebuie să știe despre filozofia sa de funcționare. Nu prin comunicate siropoase, nu prin sloganuri despre „grija față de client”, ci prin fapte.
Un ieșean a fost chemat în instanță de Apavital pentru recuperarea unei sume de 262,37 lei reprezentând penalități de întârziere. Nu contravaloarea apei consumate, ci exclusiv penalitățile. Pentru această sumă, operatorul regional de apă și canalizare a mobilizat aparatul juridic, a deschis un proces și a parcurs toate etapele unei acțiuni în instanță.
Cheltuielile publice, mult mai mari decât miza procesului
Dosarul a fost înregistrat în octombrie 2025, iar hotărârea a fost pronunțată abia în iulie 2026. Timp de nouă luni, instanța a fost obligată să consume timp și resurse pentru un litigiu de 262 de lei. Judecătorul a analizat contractul de furnizare, facturile, notificările, prevederile Codului Civil și ale Legii serviciului de alimentare cu apă, pentru a decide dacă un cetățean trebuie să achite penalități în valoare de puțin peste 260 de lei.
Apavital a susținut că beneficiarul serviciilor – Penciuc Marian Dragoș, și-a achitat cu întârziere facturile, motiv pentru care a calculat penalități aferente perioadei mai 2023 – septembrie 2025. Compania a invocat contractul semnat în 2014, prevederile legale și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a justifica acțiunea. Instanța i-a dat dreptate și a obligat pârâtul să plătească cei 262,37 lei, precum și încă 21 de lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
Orgoliul mărunt al directorului Doruș și al clicii de la Apavital
Din punct de vedere juridic, soluția este greu de contestat. Contractul prevedea penalități, iar acestea au fost calculate conform clauzelor asumate. Problema nu este însă legalitatea demersului, ci disproporția dintre miza financiară și resursele consumate.
Pentru recuperarea unei sume care valorează mai puțin decât costul unei reparații minore la instalația de apă dintr-un apartament, Apavital a preferat să deschidă un proces. A înregistrat acțiunea, a achitat taxă de timbru, a implicat consilieri juridici și a ocupat agenda unei instanțe deja încărcate.
În același timp, ieșenii continuă să reclame avarii repetate, întreruperi ale furnizării apei și investiții care se desfășoară cu întârzieri. Sunt probleme care afectează mii de consumatori și care necesită atenția conducerii operatorului. Cu toate acestea, compania găsește timpul și resursele necesare pentru a urmări în instanță un cetățean din cauza unor penalități de 262 de lei.
Orice companie matură își stabilește prioritățile. Își cântărește costurile și își analizează imaginea. Își pune întrebarea dacă merită să consume resurse umane și judiciare pentru litigii de asemenea valoare. Pentru că Justiția nu este un serviciu de recuperare a mărunțișului, mai ales în condițiile în care instanțele din România sunt deja încărcate.
Apavital, o companie publică sau o fabrică de procese?
Cazul ilustrează o filosofie administrativă rigidă, în care cetățeanul nu este tratat ca beneficiar al unui serviciu public, ci ca un debitor care trebuie urmărit până la ultimul leu. În loc să încerce soluții amiabile sau mecanisme eficiente de recuperare, Apavital a ales varianta cea mai birocratică și mai costisitoare- procesul.
Fiecare astfel de dosar înseamnă timp consumat de judecători, grefieri, personal auxiliar și consilieri juridici. Înseamnă bani publici și resurse administrative folosite pentru litigii cu o miză financiară infimă.
Nimeni nu contestă obligația consumatorilor de a-și plăti facturile la timp. Dar atunci când un operator public ajunge să transforme penalități de 262 de lei într-un proces desfășurat pe parcursul a aproape un an, asta spune multe despre eficiența administrativă a acestei companii și despre lipsa de respect față de cetățeni.
Apavital a câștigat procesul. În schimb, imaginea companiei pierde din nou încă o dată. Pentru ieșeni, mesajul este limpede – dacă întârzii la plată, chiar și pentru o sumă redusă, operatorul nu va ezita să te trimită în fața instanței și să folosească întregul mecanism judiciar pentru recuperarea banilor.
Imaginea este una greu de ignorant – o companie cu sute de angajați, departamente juridice și bugete consistente își consumă timp și resurse pentru a urmări în instanță un client pentru o sumă pe care multe firme private ar încerca mai întâi să o recupereze prin dialog, eșalonare sau conciliere. La Apavital, doar prin penalități și litigii.
