RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
Bibicilor, să vă zâcem una despre dramele sinecuriste iscate cu ocazia de austeritatea lui Bolo. ln biroul ăl mare, cu climatizarea stricată și steagul UE șifonat într-un colț, stă nea Romicâ, șăful de aeropoarte. Trup mare, frică și mai mare. Pe birou – nu crucea, ci poza lui Bolojan, luminată ca icoanele-n pridvor.
— Ilie, dragă, zice Romicâ, oftând adânc, io te respect dinainte să ajungi om mare… de când erai doar tăietor local de bugete! M-ai inspirat, m-ai motivat, m-ai… călcat un pic pe organigramă, da’ nu-i bai!
Romicâ ridică poza cu religiozitate și i se adresează cu duioșie de pensionar panicat:
— Nu mă restructura, Ilie! Io sunt loial! Io pup unde trebuie, raportez ce trebuie, semnez tot ce vrei! Numa’ lasă-mă-n post, să nu ajung iar la Direcția de Înverzit Gazonul!
— Auzi, tanti Jeni! (strigă spre secretară) Adu-mi repede o mapă cu reforme, să mă prefac că lucrez, să creadă domnu’ premier că-s eficient!
Și începe monologul, ca la teatru:
— Ăsta-i sfârșitu’! Vine reacțiunea bugetară peste noi, ne ia sporurile, ne ia cafeaua gratis, ne ia pixurile! Sărim ca mingile de tenis din schema de personal! Asta nu-i reformă, e prăpăd liberal!
Nea Romică oprește vorba brusc și, privindu-l pe Bolojan din fotografie, zice grav:
— Ilie… dacă totuși mă dai afară… promite-mi că o faci cu un comunicat frumos… cu siglă, cu font oficial… să știe lumea că n-am lins degeaba!
Și închizând ochii cu evlavie, mai pupă o dată poza:
— Să trăiești, șăfu’! Zboară ei, da’ io rămân la sol… că știu să pup aterizat!
