Justiția închide ochii, în timp ce creditori cu „pile” își împart active de lux din ansamblurile imobiliare „Viliera” și „Solumnia”, de parcă ar fi la talcioc. Un creditor strigă că se fac afaceri pe sub masă și că banii zboară prin „portițe legale”, în timp ce alții rămân cu buza umflată. Tribunalul Iași zice pas, administratorul judiciar merge înainte, iar în spatele ușilor închise se pregătește un tun imobiliar de proporții. În joc sunt peste 12 milioane de euro, iar scandalul capătă iz penal. Cine sunt jucătorii din umbră care trag sforile? Cine vinde, cine câștigă și cine pierde? 7est deschide dosarul fierbinte care face valuri în lumea imobiliarelor și ridică mari semne de întrebare despre cum se face „dreptate” în România.
O decizie a Tribunalului Iași scoate la iveală tensiuni uriașe între creditori și administratorul judiciar în cazul insolvenței companiei imobiliare Crossgate SRL. Pe fondul unei proceduri accelerate de vânzare a unor active valoroase, unul dintre creditori – Stoica Sorin Ștefan, a încercat să pună frână, acuzând încălcări ale legii, tratament preferențial pentru „creditorii favoriți” și riscul pierderii unei părți importante din patrimoniul companiei. Judecătorul-sindic a decis, însă, să lase lucrurile să meargă înainte. Iar în culise, bătălia pentru bunurile din ansamblurile „Viliera” și „Solumnia” e departe de a se fi încheiat.
Gaură în patrimoniul creditorului
Pe 15 mai 2025, la Tribunalul Iași, s-a dezbătut o cerere aparent tehnică, dar cu implicații majore: suspendarea hotărârii Adunării Creditorilor din 24 aprilie și blocarea vânzării unor bunuri imobile deținute de Crossgate SRL, firmă aflată în insolvență și administrată de LD Expert Grup SPRL.
Cererea, formulată de creditorul Stoica Sorin Ștefan, viza două Regulamente de vânzare (nr. 708/CRS și 709/CRS), despre care acesta susținea că ar fi fost aprobate în mod nelegal și că deschid calea către un tratament inechitabil în favoarea unor creditori privilegiați – promitenții cumpărători, adică aceia care aveau încheiate antecontracte de vânzare-cumpărare înainte de intrarea în insolvență a firmei.
„Se vând apartamentele pe bucăți, fără un plan de reorganizare aprobat, fără tabel definitiv, fără o imagine clară a datoriilor. Se favorizează creditorii cu antecontracte în detrimentul celor fără. Se creează o gaură iremediabilă în patrimoniul debitorului”, susține Stoica în plângerea sa.
În replică, administratorul judiciar a susținut că totul se face legal, că promisiunile de vânzare sunt valabile și că tocmai aceste vânzări pot genera lichidități pentru reorganizare și, implicit, pentru plata creditorilor.
Ce s-a decis în instanță?
Judecătorul a analizat cererea din perspectiva ordonanței președințiale – o măsură provizorie care poate fi luată doar dacă sunt îndeplinite patru condiții: urgență, aparența dreptului, caracterul provizoriu și neprejudecarea fondului.
Concluzia: două dintre aceste condiții nu sunt îndeplinite. Drept urmare, cererea a fost respinsă.
Potrivit instanței, Stoica nu a dovedit că vânzarea va produce o pagubă ireparabilă, nu s-a demonstrat o nelegalitate evidentă a deciziilor Adunării Creditorilor, iar suspendarea cerută ar fi afectat interesele altor creditori, majoritari ca procent și ca număr.
„Argumentele invocate nu sunt de natură să creeze o aparență în favoarea sa. Valorificarea bunurilor se înscrie în activitatea curentă a firmei, conform legii”, se arată în decizia motivată.
Cine sunt creditorii privilegiați?
Potrivit documentelor depuse la dosar, pachetul de decizie a fost controlat de doi creditori majori – ICDS Estate SRL și Financent SRL – cei care au și propus modificările regulamentelor de vânzare. De asemenea, Costin Teodora și Costin Andrei-George au susținut poziția administratorului judiciar.
Aceștia reprezintă o majoritate care, potrivit petentului Stoica, ar acționa în mod concertat pentru a obține, prin valorificarea activelor, recuperări anticipate ale creanțelor proprii. Asta în timp ce creditorii fără antecontracte ar rămâne cu mâna goală.
Crossgate SRL are în portofoliu două ansambluri rezidențiale aflate în faze avansate de execuție – „Viliera” și „Solumnia”. Imobilele din aceste proiecte valorează, potrivit estimărilor din dosar, peste 12 milioane de euro.
O parte din apartamente erau deja promise înainte de deschiderea insolvenței. Administratorul vrea acum să încheie vânzările, iar banii să ajungă în contul firmei – oficial, pentru „susținerea reorganizării”.
Legea impune condiții stricte pentru vânzări în perioada de observație, iar una dintre ele este să nu se afecteze ordinea de plată a creanțelor. Or, exact acest lucru îl reclamă Stoica: că se creează un precedent periculos.
Războiul „creditorilor fără contract”
„Suntem tratați ca niște spectatori într-o piesă jucată cu casa închisă”, spun mai mulți creditori care nu au depus încă acte oficiale, dar care și-au exprimat nemulțumirea în discuții off-the-record.
Aceștia susțin că regulamentul de vânzare a fost „croșetat” de cei care aveau interese directe, că administratorul judiciar favorizează în mod vădit un anumit grup de creditori sau că fără un plan clar de reorganizare, orice vânzare este suspectă.
Deși cererea de suspendare a fost respinsă, bătălia juridică nu s-a încheiat. În paralel, dosarul în care Stoica cere anularea întregii hotărâri a Adunării Creditorilor din aprilie, este în plină desfășurare.
Dacă instanța va admite acea cerere, toate vânzările realizate între timp riscă să fie invalidate, iar administratorul judiciar ar putea răspunde pentru prejudiciile cauzate.
Cazul Crossgate SRL pare la prima vedere un simplu conflict de proceduri într-un dosar de insolvență. În realitate, este despre cum se împart active de milioane între creditori cu interese divergente. Unii au contracte, alții nu. Unii vând, alții așteaptă. Și, ca întotdeauna în astfel de dosare, întrebarea reală este: „Cine va rămâne cu banii și cine cu paguba?”.
