Un studiu recent făcut de Mihai Bulai, prodecanul Facultății de Geografie de la UAIC, arată că reabilitarea centrului istoric și a monumentelor ce fac parte din istoria Iașului se află pe locul patru într-o listă de proiecte de importanță pentru zona metropolitană a Iașului, imediat după Autostrada A8, Spitalul de Urgență și Sala Polivalentă. Acest patrimoniu cultural istoric material face parte din identitatea unui oraș.
Istoricul Laurențiu Radvan povestește că Iașul, ca fostă capitală a Moldovei, are un avantaj enorm: ”Dat fiind că aici a fost capitala Moldovei și unul din orașele mari ale României s- creat o anumită industrie din care, din fericire, au supraviețuit câteva clădiri, partea mai puțin plăcută fiind că acestea sunt supuse unei adevărate presiuni din partea acestui efort investițional recent. Cred că din ceea ce a supraviețuit în zona fostei fabrici Nicolina, sau în zona fostei fabrici de Țigarete, sau fostei fabrici de Tricotaje, cred că ar trebui găsite niște soluții pentru păstrarea și integrarea lor într-un circuit turistic pentru că sunt totuși parte a istoriei orașului, chiar dacă istoria mai recentă.”
Mihai Bulai, prodecanul Facultății de Geografie UAIC: ”Vă dau un simplu exemplu imaginile cu Iașul industrial de la Palatul Culturii din sala Henry Coanda. Una din fațetele Iașului la 1970, încă în epoca comunismului, era patrimoniul industrial vechi și apar acolo fabricile vechi ale orașului. Acestea au cam dispărut. Înseamnă că noi, de fapt, ne ucidem o filă a trecutului nostru care înseamnă dezvoltare industrială din secolul XIX și începutul secolului XX”.
Necesitatea reabilitării acestui patrimoniu istoric vine nu doar pentru a păstra clădirile monument istoric, dar sunt și cu o amprentă puternică pentru a păstra identitatea și caracterul orașului. Mihai Bulai, prodecan Facultatea de Geografie UAIC: ”Ce s-a observat la orașele europene sau americane mai ales, că atunci când clădirile noi asfixiază zona veche a orașului, orașul își pierde din însemnătate, își pierde din caracter. Vor ajunge taximetriștii sau navetiștii mai repede la destinație cu cinci minute, dar în timp se va eroda aprecierea lor față de propriul oraș. Suntem în punctul în care patrimoniul industrial vechi ieșean este pe cale de dispariție. Vorbim despre Țigarete, vorbim despre Fabrica de Bere, despre Nicolina, vorbim despre actuala Fabrică de Tricotaje.”
Soluții pentru reabilitarea clădirilor din patrimoniul industrial sunt, lipsește implicarea
Cei doi exponenți ai mediului academic spun că soluții pentru a reabilita patrimoniul industrial pot fi văzute atât în România, dar și în țările europene.
Mihai Bulai: ”Avem în România un caz iconic. Este cazul municipiului Oradea, care a reușit cel puțin pentru zona centrală istorică, prin mecanisme push&pull, adică de motivare a celor care au locuință monument istoric să-și renoveze fațadele și eventual, în a doua fază, să realizaeze elemente de consolidare. În același timp, pentru cei care nu au dorit să intre în programul de reabilitare, au fost supraimpozitați. În Franța sau Italia, aceste clădiri industriale au fost reconvertite și oferite de obicei municipalității pentru dezvoltarea de activități culturale pentru cartier, pentru zona rezidențială care a început să o sugrume”.
Laurențiu Radvan: ” Îmi vine în minte acum un exemplu de care am aflat la o conferință, exemplul unui oraș din Finlanda, Turcu dacă nu mă înșel, în care la fel o zonă industrială veche de 100-150 de ani a fost convertită într-un sens de parc cultural modern, deschis publicului, cu expoziții. Deci se pot folosi și la noi aceste spații, acest patrimoniu recent în ideea atragerii publicului și a implicării sale, pentru că așa avem biserici, avem case vechi boierești, putem face muzee, omul vine, vede câteva relicve, cateva imagini, în schimb ,acest patrimoniu industrial poate fi valorificat, păstrat într-un sens integrativ din partea oamenilor, un fel de istorie trăită.”
O altă problemă a patrimoniului istoric din Iași este proasta promovare și blocarea vizibilității
Istoricul Laurențiu Radvan mai spune că patrimoniul cultural ieșean nu este îndeajuns de bine promovat, iar construcțiile din ultima perioadă agresează vizibilitatea monumentelor istorice.
Laurențiu Radvan: ”Sunt atâtea monumente despre care doar ieșenii știu. Vin turiștii și nu știu unde să le găsească. Mai avem acest pericol al agresării vizuale a acestor clădiri, în sensul blocării vizibilității către ele. Noi avem pe aceste două dealuri, Galata și Cetățuia, aceste două monumente care din diferite locuri în oraș au o perspectivă foarte frumoasă, care, însă, este blocată tocmai de ridicarea acestor blocuri.”
Fabrica de Tricotaje ar trebui să devină un centru cultural în zona Păcurari
Chiar dacă Fabrica de Tricotaj este o clădire privată, Mihai Bulai crede că aceasta ar trebui răscumpărată de către municipalitate și transformată într-o zonă culturală, așa cum s-a întâmplat în alte orașe europene.
Mihai Bulai: ”În cazul cartierului Păcurari toate locuințele care se construiesc acolo, noile apartamente, nu au foarte multe spații de recreere, nu au spații de joacă, sau sunt foarte mici, deja problema cu parcările este complicată. Acest gen de spații industriale vechi trebuie reconvertite în spații culturale. Așa cum Tătărașul are un mic centru de cartier, acest Ateneu Tătărași. Zona Păcurari este lipsită de orice formă de activitate culturală, iar fosta Fabrică de Tricotaje este excelentă pentru acest gen de locații. Să vedem acolo o activitate culturală interesantă, aș vedea mai degrabă un centru independent de cultură similar cu ceea ce se face în Hala FIX, în zona Moldomobila. Astfel, cartierul ar putea deveni mai dinamic, locuitorii să aibă o stimă de sine mai bună, să aibă activități în cartierul lor, să aibă expoziții, să cunoască istoria cartierului lor în această fabrică de tricotaje. ”
