intervalul optim la care ar trebui începută viaţa sexuală este între 18 şi 22 de ani, şi la fete, şi la băieţi, când ambii sunt maturizaţi fizic, dar şi pishic, încât să poată percepe corect actul sexual, susțin medicii.
Cei care îşi încep viaţa sexuală mai devreme se pot alege mai repede cu diferite boli cu transmitere sexuală şi în plus, percep actul ca pe o joacă, fiind mai expuşi traumelor psihice. Dar şi cei care amână foarte mult timp momentul, fie din principiu, fie din întâmplare, sunt afectaţi fizic, dar şi mental.
O viaţă sexuală regulată reglează activitatea hormonală şi menţine sănătatea aparatului reproducător. Femeile care îşi pierd virginitatea mai târziu, în general, după 22-24 de ani, se confruntă disfuncţii ovariene, cum sunt chisturile şi alte formaţiuni, dar şi cu probleme dermatologice severe, precum acneea rezistentă la tratament.
„Activitatea sexuală stimulează secreţia de prostoglandină, care asigură funcţionarea normală a întregului lanţ hormonal hipotalamus-hipofiză-ovar. Sub acţiunea hormonilor hipofizari, ovarele secretă hormoni sexuali: estrogen şi progesteron, care trec în sânge şi acţionează asupra organelor genitale. În lipsa unei activităţi sexuale, acest lanţ se întrerupe şi pot apărea dereglări hormonale. Cele mai frecvente sunt chisturile ovariene şi acneea.
În cazul bărbaţilor, lanţul hormonal este mai puţin afectat, dacă luăm în calcul şi stimularea mecanică”, explică dr. Ciprian Pop, medic ginecolog-obstetrician. Pentru că sunt obişnuiţi cu un anumit „stil” şi ritm, atunci când întreţin relaţii sexuale normale, se pot confrunta însă cu tulburări de ejaculare.
Persoanele care îşi amână viaţa sexuală au, în general, probleme de relaţionare, iar şansele să întâlnească parteneri compatibili scad în timp.
„Există patru categorii de virgini întârziaţi: tinerii cu o concentraţie scăzută de hormoni sexuali, persoanele care au probleme psihice specifice adolescenţei, cei care suferă de anxietate sau fobie socială şi cei care au primit o educaţie rigidă, în special fetele. Lor le este frică se abandoneze şi ajung să sufere de frigiditate”, atrage atenţia dr.Roxana Mischianu, medic psihiatru şi sexolog.
Endocrinologul Dan Pereţianu consideră că, de fapt, tulburările endocrine atrag virginitatea târzie şi nu invers. „Un pacient care are tulburări endocrine, de exemplu hipogonadism sau dezvoltarea lui este întârziată, poate că nu este atractiv sexual îndeajuns. De aceea, îşi pierde virginitatea târziu”.
