Secretul lui Bachus Povestea celui mai mare mafiot al Epocii de Aur. Cum a ajuns un falsificator de băuturi alcoolice să fie executat în 1981

0
288 views

„Creierul” unei grupări considerate „mafiote”, care a acţionat în perioada 1971-1978, condamnat la moarte la data de 21 iulie 1981 şi executat la Jilava pe 14 decembrie în acelaşi an, Gheorghe Ştefănescu, un gestionar al unei prăvălii cu vinuri din Bucureşti, a pus pe jar autorităţile în perioada comunistă.

A adus statului un prejudiciu de 4,5 milioane de dolari. I-au fost confiscate peste 19 kilograme de bijuterii din aur şi pietre preţioase. Afacerea lui Gheorghe Ştefănescu, botezat post-mortem „Bachus“, a început în 1971 în depozitul său de vinuri de pe Calea Griviţei. Conform unui documentar realizat de TVR, procesul său s-a judecat la Tribunalul Bucureşti, iar la final Ştefănescu a fost condamnat la pedeapsa capitală.  Între 1971 şi 1978, pe Calea Griviţei, undeva la intersecţia cu şoseaua Nicolae Titulescu, exista o prăvălie mică, dar elegantă. Magazinul avea clienţi fideli care cumpărau de acolo un vin „bun şi ieftin”. Unitatea se numea „Depozitul de vinuri şi rachiuri, cu desfacere către populaţie” şi aparţinea de ICL Alimentara – Sector 1. Bucureştenii îi spuneau însă „la Ştefănescu”, după numele „şefului unităţii”, un om între două vârste, mereu pus pe glume.   Gestionarul care a ajuns milionar în dolari   Se numea Gheorghe Ştefănescu, un simplu gestionar al unui depozit de băuturi. Conform unui documentar realizat de TVR,  în realitate a fost un adevărat rechin, care a condus cea mai vastă reţea mafiotă din anii „Epocii de Aur”. Descoperit de autorităţile comuniste, a fost condamnat la moarte şi executat la Jilava, la 14 decembrie 1981, la vârsta de 52 de ani. Administrator al podgoriilor de la Coteşti, Ştefănescu fura o bună parte din vin, dând vina pe „dezastrele naturale” pentru a justifica producţiile slabe. Apoi, el amesteca vinurile ieftine cu cele mai scumpe, iar băutura rezultată o vindea la preţul mai mare. În afară de vin a contrafăcut şi ţuică de prune. În toată perioada, peste 400.000 de litri de vin au fost alteralte.

Se estimează că paguba pricinuită statului a fost de 4,5 milioane de dolari americani (la valoarea din anii ’70). La valoarea actuală – aproape 10 milioane de euro. Legenda spune că din banii recuperaţi comuniştii ar fi reconstruit podul Grant.

Sistemul infracţional pus la punct de către Gheorghe Ştefănescu a fost structurat pe două etape: 1971-1974 şi 1974-1978, perioada când a dat de fapt adevăratele lovituri. Startul „afacerii” a fost pe 23 martie 1971. Potrivit rechizitoriului procurorilor, în perioada amintită, Ştefănescu a amestecat vin de 7 lei litrul, cu vin de 9 lei litrul, pe care l-a vândut la preţul de 9 lei litrul. De asemenea, vinul de 9 lei a fost amestecat cu cel de 12 lei litrul şi vândut la preţul din urmă. Totodată, Ştefănescu amesteca rachiul de drojdie (30 de grade) cu ţuică de prună (24 de grade), la care adauga diferite cantităţi de apă. Vindea amestecul sub denumirea de „ţuică de prună”. Pentru a aduce tăria alcoolică la nivelul de 24 de grade, cât prevedea ţuica de prune veritabilă, Ştefănescu „adăuga o cantitate de apă în funcţie de cantitatea de rachiu de drojdie introdusă”.   „Bachus” ţinea personal evidenţa, repartiza vânzătorii prin rotaţie, ca să nu cunoască valoarea încasărilor zilnice, iar pentru a-i determina să nu vorbească, le dădea sume de bani cuprinse între 100 şi 500 de lei, cantităţi de vin, dar şi alimente.

În cei aproape opt ani de „activitate”, Ştefănescu a intrat în legătură cu şefii celor mai mari întreprinderi vinicole, din judeţul Vrancea şi din alte zone la fel de celebre.Circuitul era deosebit de complex, incluzând şi falsificarea unor acte de gestiune, atât la „furnizori”, cât şi la prăvălia lui Ştefănescu.

Arestarea negustorului a venit în urma unei informaţii oferite de  bişniţari. Deconspirarea întregii afaceri nu s-a datorat unei nunţi de securişti, aşa cum spune legendă, care ar fi cumpărat vin de la Ştefănescu. Prinderea lui s-a datorat modului în care Ştefănescu îşi investea profiturile: bijuteriile de aur. La vremea aceea, în afară de valută, aurul constituia o altă interdicţie a regimului comunist. Nu aveai voie să deţii foarte mult aur. Ori Ştefănescu a investit în ambele, atât în dolarii americani cât şi în bijuteriile de aur de toate formele. Securitatea fila o reţea de traficanţi de aur şi astfel au ajuns la Ştefănescu, mare cumpărător de aur. În urma perchiziţiilor la domiciliu şi la prăvălie, a venit adevărată bombă! În afară de cele câteva kilograme de aur descoperite acasă la Ştefănescu, anchetatorii au găsit un milion de lei bani gheaţă, dolari, obligaţiuni CEC. Pus în faţă faptului împlinit Ştefănescu a mărturisit tot.   Arestat în 1978   A urmat un proces care a durat trei ani. La 4 decembrie 1981, Ştefănescu a fost executat, iar dosarul „Vinul“ a intrat în istorie. Cazul a fost atât de mediatizat de presa comunistă, încât bucureştenii din zona Griviţei-Basarab cunoşteau întreaga istorie a depozitului de vinuri la care făceau cozi de zeci de minute în anii ’70.

Cazul a zdruncinat întreaga societate, ajungând până la urechile lui Ceauşescu. Acesta a urmărit cu interes desfăşurarea anchetei şi a procesului. Condamnarea la moarte a venit în 1980, la doi ani după prinderea lui, iar sentinţa s-a pus în aplicare la 4 decembrie 1981 când Ştefănescu a fost împuşcat şi înmormântat în cimitirul închisorii Jilava. Alături de el au fost arestaţi o mulţime de alţi complici, inclusiv fii săi, Gabi şi Mircea, ambii murind la scurt timp după eliberare. Gheorghe Ştefănescu este singurul mafiot adevărat al „Epocii de aur”, care a fost transformat în personaj de film în anii regimului comunist. În 1984, la trei ani de la executarea lui în Penitenciarul Jilava, pe marile ecrane a rulat filmul „Secretul lui Bachus”, cu Ştefan Mihăilescu Brăila în rolul principal. Un rol pe care cei care au anchetat dosarul „Vinul“ l-au considerat magistral.

Gheorghe Ştefănescu, pe scurt:

– S-a născut la 11 septembrie 1929

– Studii: Şcoala generală, opt clase absolvite

– Meserie: Gestionar în comerţ

– Stare civilă: Căsătorit. A avut doi copii, Gabi şi Mircea. Ambii au făcut închisoare şi au murit la scurt timp după eliberare.

– „Creierul” unei grupări mafiote: 1971-1978

– Condamnat la moarte la data de 21 iulie 1981

-Executat la Jilava: 14 decembrie 1981