Sfârșitul interimatului

0
1.788 views

Dinspre Partidul Social Democrat vin, în ultima vreme, tot felul de vești interesante. Evident că subiectele care țin de guvernarea țării sunt cele mai importante, iar conflictele la vârf aduc un element de atractivitate greu de egalat. Nu vom duce lipsă de asemenea discuții, în următoarele luni. Ar fi, însă, o greșeală să ignorăm decizia conducerii centrale referitoare la organizarea de alegeri în județele în care la vârful structurilor PSD se află șefi interimari. După cum se știe, Iașul face parte din această listă mult prea lungă pentru un partid care se declară atașat ideii de democrație internă. Cele câteva idei de mai jos sunt, așadar, aplicabile și organizației ieșene, dar nu își propun să reprezinte o analiză a acesteia, a bilanțului președintelui interimar Maricel Popa (în același timp, președinte al Consiliului Județean Iași) și, cu atât mai puțin, o prognoză pe marginea viitoarei competiții interne. E vorba, de fapt, de câteva întrebări pe care și le poate pune oricine, indiferent de părerile pe care și le-a format despre partide și lideri.

Pornim de la supoziția că alegerile pentru conducerea organizațiilor județene se vor desfășura după sistemul clasic, cu ponderi alocate diverselor organizații locale – de regulă, în funcție de forța numerică și de rezultatele electorale recente. Orașul reședință de județ versus comunele marginale sau fiefurile partidului versus zonele mai dificile reprezintă, nu doar pentru PSD, provocări la capitolul reprezentare. Nu este treaba presei să militeze pentru o formulă sau alta ori să dea lecții gratuite și nesolicitate partidelor, dar le putem analiza și comenta pretențiile de transparență și democrație internă.

Desigur că alegerile dintr-o filială județeană nu se pot desfășura în izolare față de procesul politic de la vârful partidului. Dacă există un conflict deschis la București, e foarte probabil ca într-o organizație județeană el să fie reprodus, fie și pentru că unii politicieni locali își investesc capitalul în proiecte pe termen mai lung. Spre exemplu, dacă vrei să devii acum lider județean PSD, nu îl ataci pe domnul Liviu Dragnea. Dar dacă vizezi funcția (plus avantajele ei) peste doi-trei ani, ai putea începe chiar acum.

Candidații la șefia unei organizații județene, mai ales dacă partidul se află la guvernare, își etalează prestigiul și influența de care dispun la centru. Partidele românești importante, inclusiv PSD, sunt puternic centralizate și au reușit să-și obișnuiască membrii – de altfel, enunțul e valabil pentru electorat, în general – cu ideea că totul se obține prin luptă de la un centru lacom și vigilent. De la județ la județ, pornind și de la specificul electoratului, vedem diverse strategii bazate pe combinații între forță și viclenie, conformism disciplinat și ieșiri insolente.

În fine, dar nu în cele din urmă, scrutinul din organizații merită privit și din unghiul apropierii celor doi ani electorali. Cine dorește șefia unei filiale trebuie să-și asume responsabilități și, în mod normal, să vizeze deschis demnități publice – de preferință, demnități care să fie cucerite prin luptă deschisă. Mai ales cei care au participat la campanii în precedentul ciclu electoral ar trebui să vadă în competiția internă o ocazie de a-și analiza performanțele, în raport cu promisiunile trecute. Poate că, din respect, inerție, plictiseală ori din alt motiv, colegii de partid nu îi vor supune unui tir prea incomod. Dar în 2020, spre exemplu, oamenii politici – mai ales cei din coaliția la putere – pot conta pe dialoguri foarte animate pe astfel de teme. A promite e nobil. A te ține de promisiuni poate că e burghez, dar sigur e și democratic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here