Hibele sistemului de învătământ

0
1.141 views

Cu un procent de 30% a profesorilor angajați cu contract de muncă pe perioadă determinată, cel mai mare număr raportat la media europeană, cu o infrastructură slab dezvoltată, cu salarii și condiții mizere în școli, cadrele didactice din țară preferă să renunțe la catedră și să facă orice altceva decât să predea. Însă, toate aceste cauze duc la o scădere a nivelului calității educației din România și la o creștere a abandonului școlar.

Regândirea sistemului educațional din țară nu este cea mai bună soluție, spun specialiștii. Există o multitudine de factori care contribuie la acest dezechilibru și, din păcate, principalii vizați sunt dascălii. Încă din momentul în care ei pășesc în sistem, se lovesc de mai multe probleme și acum nu facem referire la cei titularizați, care se află pe post. Ci la profesorii suplinitori care sunt nevoiți să meargă chiar și la câte cinci școli pentru a-și acoperi norma de 18 ore pe săptămână. Cazuri fericite sunt cei din orașe, dar lucrurile se complică enorm în cazul profesorilor din mediul rural. Unii parcurg chiar și câteva zeci de kilometri zi de zi pentru a merge să predea la școli care, poate, nu au nici măcar apă potabilă. Și cu toate acestea, luptă din răsputeri să îi convingă pe elevii de la țară că doar cartea îi mai poate salva de la sărăcie.

Un început de an… promițător

Copiii născuți în mediul rural sunt condamnați la sărăcie și nefericire. Conform unei statistici, numai 25% dintre elevii din mediul rural ajung să termine liceul, iar 80% dintre copiii neșcolarizați sunt romi. Însă până la abandonul școlar, foarte multe dintre școlile din județul Iași nu le oferă condiții de studiu acestor copii. Chiar cu câteva zile înainte de începerea anului școlar, Inspectoratul Școlar Județean Iași a anunțat faptul că 40 de școli nu au autorizație sanitară de funcționare, fie sunt în derulare lucrări, fie nu există apă potabilă la nivelul școlilor din comunele Popești, Hadâmbu, Poieni, Scânteia și Grajduri. Un alt motiv pentru care o parte din școli nu au fost deschise pe 10 septembrie a fost faptul că unitățile încă mai au grupurile sanitare afară, situație pe care inspectorii au găsit-o în comunele Liteni, Erbiceni, Popești, Hadâmbu, Scânteia. Există și comune cum este Tomești unde școlile oferă tot confortul elevilor și profesorilor din acea zonă.

„Școlile din Tomești sunt toate puse la punct. Sunt ca o casă nouă. Reparate și renovate au fost acum câțiva ani cand au fost schimbate geamuri, uși, parchet, tot. Școala de la Vlădiceni este construită nouă, Școala de la Goruni este reabilitată acum trei ani, Școala de la Chicirea acum cinci ani. Singurul lucru pe care îl mai am de făcut la școli este să aloc un buget pentru ca centralele de încălzire de la Chicirea și Vlădiceni să le trec de pe lemne, pe gaz metan. Au grupuri sanitare, tot ce este nevoie într-o școală”, a declarat Ștefan Timofte, primarul comunei Tomești.

Pe lângă condiții, mai este nevoie și de accesibilitate, atât pentru profesori, cât și pentru elevi.

„Infrastructura, fie că ne referim la infrastructura rutieră, fie că ne referim la cea școlară nu depinde de minister sau de inspectorat sau de școală. În general, aici sunt implicate autoritățile locale, consiliile locale, primăria. Eu cred că dacă profesorilor, cel puțin în școlile aflate la distanță mare, li se pune la dispoziție un loc în care să trăiască și să rămână acolo toată săptămâna, asta ar ușura puțin naveta. Naveta care nici măcar nu se plătește în toate comunele. Profesorii au salarii modeste cu toate măririle”, a spus Liliana Romaniuc, președintele Asociatiei Romane de Literatie.

Se caută soluții pentru eliminarea navetei profesroilor

De-a lungul timpului s-au încercat diferite soluții pentru ca profesorii să nu mai parcurgă distanțe atât de mari. Una dintre ele ar fi comasarea școlilor mai mici cu cele din comune mai mari și asigurarea tranportului copiilor cu niște microbuze școlare.

„Legea spune că în fiecare comună trebuie să avem câte o școală. În unele comune există o școală dar foarte mică, la distanță foarte mare. Cumva, ar fi necesară o modificare legislativă să poți avea o școală mai mare, mult mai accesibilă din punctul de vedere al navetei într-o singură localitate, într-o singură unitate administrativ teritorială. Acea școală ar trebui să le ofere educație la copii din două-trei comune dar asta presupune sa avem transport școlar”, a completat Liliana Romaniuc.

Soluția este salvatoare și în cazul claselor comasate unde un singur profesor predă în același timp la copii de clase diferite.

„Nivelul de învățare – predare se reduce la jumătate pentru că învățătorul lucrează jumătate din timp cu o clasă, jumătate de timp cu o altă clasă. Dacă ai trei clase, ai o treime. Mai degrabă îl punem într-un microbuz unde beneficiază de ora completă. Comasarea școlilor mici indiferent dacă ele aparțin sau sunt situate în mai multe comune și să facem o școală sănătoasă care să fie atractivă pentru profesori fără să existe probleme în ceea ce privește viitorul școlii, numărul de copii din școală”, a declarat Liliana Romaniuc.

Școlile au aceeași arhitectură, mobilier și dotări ca în anii ’70-’80, ceea ce le face lipsite de atractivitate pentru copii și demotivante pentru cadrele didactice. Avem școli în mediul rural fără apă curentă, cu încălzire deficitară pe timpul iernii și cu toalete sub nivelul minim al civilizației europene.

Cercul vicios din învățământ

Deficitul de personal este cel mai puternic nuanțat la învățământul preșcolar, învățământul primar și la disciplinele lingvistice precum limbile moderne, la disciplinele care au o singură oră pe săptămână. La nivelul județului Iași există peste 3.000 de profesori suplinitori care sunt nevoiți să meargă la mai multe școli pentru a-și face norma.

„Un profesor care predă geografia are o singură oră pe săptămână. La clasele a V-a, a VI-a, a VII-a si a VIII-a. Ca să își facă toată catedra trebuie să meargă chiar și în cinci școli. Într-o zi este într-o școală, într-o zi în altă școală, ca să își facă norma de 18-20 de ore. Atunci profesorii preferă să meargă un an în acest ritm după care merg la școli mai mari pentru a avea măcar jumătate din catedră. Propunerea mea ar fi ca norma să fie micșorată la maxim 16 ore pentru a le oferi și acestor profesori o șansă”, a declarat Laviniu Lăcustă, președintele Uniunii Sindicatelor Libere de Învățământ Preuniversitar Iași.

Și astfel, suplinitorii stau un an, maximum doi în învățământ și apoi pleacă în alte domenii. Profesorii suplinitori folosesc perioada aceasta ca pe o variantă de avarie până ce își găsesc un loc de muncă mai bun. Salariul unui debutant este de 1.600 de lei, bani insuficienți pentru a acoperi și cheltuielile cu naveta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here