Scheletele Securității, dezgropate cu hîrlețe diferite

0
721 views

 

@ după publicarea în săptămînalul ,, 22,, a două liste cu presupuși colaboratori ai Securității comuniste, reacțiile presei ieșene și ale liderilor de opinie au fost total dezechilibrate

@ odată cu apariția primei liste, care conținea doar nume și scurte adnotări, profesorul universitar Ioan Caproșu, fost decan al Facultății de Istorie a Universității ,,Al.I. Cuza ,, și membru de onoare al Academiei Romîne, a fost practic pus pe banca acuzaților, din punct de vedere moral, iar reacțiile publice în favoarea sa au lipsit cu desăvîrșire

@ deși numele său era prezent pe a doua listă cu presupuși colaboratori ai Securității,  asemănătoare cu prima, prof. univ. dr. Alexandru Călinescu a avut parte de un tratament cu totul diferit, avînd posibilitatea să se apere pe larg în presă și beneficiind de sprijinul public a sute de persoane

@ întrebarea legitimă e simplă : care e motivul acestei duble măsuri ?

 

Presa și liderii de opinie pretind mereu, explicit sau implicit, că acționează în interesul publicului, pentru a-l informa sau pentru a-l ajuta să găsească răspunsul la întrebările esențiale sau la cele zilnice. Și presa, și liderii de opinie pretind, cel mai adesea, că informează sau își exprimă părerile într-un mod independent, mult mai onest decît politicienii sau reprezentanții diferitelor interese economice.

Un caz recent, legat de Securitatea comunistă, ridică însă niște vechi semne de întrebare. Fiindcă Securitatea a fost o structură care, în diverse forme, influențează încă viața din Romînia de astăzi. În mintea a milioane de romîni, în politică, în afaceri, în serviciile de informații, în diversele culte religioase, în felurite structuri ale vieții publice, Securitatea comunistă produce încă efecte serioase.

Iată de ce o dezbatere onestă legată de aceste sechele, mai mult sau mai puțin vizibile, e una încă necesară. Cînd însă dubla măsură în judecarea unor cazuri asemănătoare e flagrantă, dezbaterea publică începe să semene cu procesele din vremea tribunalelor populare, avînd tabere delimitate foarte simplu : ,, ai noștri ,, și ,, ai lor ,, .

E drept, acum nu criteriul ideologic e cel care desparte taberele. Ci vechea regulă, cvasi-zoologică și perenă, a triburilor din peșteri : cei din turma / haita ,, noastră ,, sînt buni și trebuie apărați, ceilalți – nu.

 

Profesorul Caproșu, cu poza pe prima pagină

,, Şoc în lumea academică ieşeană. Iată lista celor 200 de „colaboratori“ ai Securităţii ! ,, . Acesta este titul de pe prima pagină a ,, liderului presei ieșene ,, , după ce săptămînalul ,, 22 ,, , editat de celebrul Grup pentru Dialog Social, a publicat prima listă.

Tot pe prima pagină, în capul articolului, era pusă, mare, ca pentru infractori căutați, și fotografia profesorului Ioan Caproșu. Căruia i s-au publicat două fraze scurte, în care explica ceea ce știe mai toată lumea care are habar de formalitățile comuniste, obligatorii la revenirea dintr-o deplasare de serviciu în străinătate.

,, Liderul presei ieșene ,, n-a pus deloc în discuție valoarea unei simple liste cu nume și adnotări. Nici felul în care unii ofițeri de Securitate depășeau norma la hectarul de ,, informatori ,, . Nici contextul în care a apărut acea listă. Dacă ,, liderul presei intelectuale ,,  romînești nu făcuse toate astea, de ce să se obosească ,, fratele mai mic ,, de pe malurile Bahluiului ? Mai ales că Alexandru Lăzescu, marele deontolog al presei, societății civile și politicii, scrie în ambele publicații.

Mai mult : după acest articol prin care, fără motive solide, profesorul Caproșu era practic pus pe banca acuzaților ( dacă nu chiar la stîlpul infamiei ), ,, liderul presei ieșene ,, a publicat textul unui colaborator permanent, Florin Cîntic, șeful filialei ieșene a Arhivelor Naționale. ,, Amicus Jan  … ,, era titlul sibilinic al articolului cîntecesc, unde autorul vitupera contra perfizilor colaboratori ai Securității .

Cine era ,, amicul Jan ,, , căruia moralistul Cîntic îi prefera, ca în vechea vorbă cu Platon, adevărul ? Cei care știu că profesorului Caproșu i se spune ,, Jan ,, au înțeles mesajul din aluzia cînticească : tovarășe Caproșu, mi-ai fi amic, dar rana din culpă nu mă lasă …

Iar pentru ca cireașa de pe tort să fie cît mai putredă, nici unul dintre foștii discipoli ai profesorului Caproșu n-a avut vreo reacție publică față de bizara cvasi-execuție a fostului lor magistru, care i-a susținut pe mulți dintre ei în cariera universitară, uneori cu riscuri, inclusiv fizice ( prietenii știu de ce ). Pe lista cu foști discipoli sînt nume sonore : ex-premierul Mihai Răzvan Ungureanu, ex-secretarul de stat în Ministerul de Externe Lucian Leuștean, actualul decan al Facultății de Istorie Petronel Zahariuc etc .

Dar, de vreme ce bătrînul profesor nu mai putea oferi burse ori recomandări, de ce să-l fi apărat foștii lui studenți ?

 

Strîns uniți în jurul lui Al. Călinescu

După ce piscul deontologic numit ,, 22 ,, a publicat a doua listă, pe care figura și numele lui Al. Călinescu, ,, liderul presei ieșene ,, a avut o reacție cu totul diferită față de cazul acuzatului Caproșu Ioan : pe prima pagină a ziarului n-a apărut nici vreun articol despre ,, șocul academic ,, , nici poza mare a fostului director al Bibliotecii Centrale Universitare.

Mai mult : ,, colaboratorului Securității ,, Al. Călinescu i s-a pus la dispoziție , a doua zi, un spațiu generos în pagina de opinii, spațiu în care și-a expus punctul de vedere vizavi de lista pe care figura și numele său, așa cum a crezut de cuviință. În plus, spre deosebire de cazul acuzatului Caproșu, ,, colaboratorul ,, Călinescu a avut parte de sute de mesaje publice de susținere, prin care semnatarii lor îl consolau pentru infama nedreptate suferită și puneau mîna în foc pentru onestitatea sa , mai presus de orice bănuială.

Desigur, cazurile Caproșu și Călinescu nu sînt 100 % la fel : în timp ce profesorul de literatură a fost anchetat de Securitate în anii ’80, istoricul medievist n-a avut  parte, din cîte se știe, de un asemenea tratament. În plus, Al. Călinescu este un lider de opinie foarte activ, ca publicist cu rubrici permanente la ,, Europa Liberă ,, și alte canale de presă, în timp ce Ioan Caproșu s-a retras practic din viața publică, de mai mulți ani, din motive de sănătate.

Dar esența acestui caz flagrant de dublă măsură nu e în deosebirile dintre cei doi, ci în situația identică în care s-au aflat ambii : prezența numelor lor pe o simplă listă, fără nici o dovadă legată de vreo faptă dubioasă ori condamnabilă.

 

Întrebări cu final neașteptat

În ceea ce-l privește pe Al. Călinescu, mai justificate ar putea fi întrebările legate de trecutul său de după decembrie 1989.  De exemplu, de ce a tăcut atît de des și de profund actualul lider tăios de opinie, în perioada lungii și mîloasei epoci Solcanu ? Doar avea și atunci la dispoziție rubrica din paginile ,, liderului presei ieșene ,, .

E drept, pe atunci și ,, liderul presei ieșene ,, publica pe jumătate din prima pagină, în chenar roșu, un reportaj omagial din satul lui Solcanu, continuat pe o întreagă pagină din interiorul gazetei. Iar marele simbol moral Călinescu trebuia să-și păstreze fotoliul prestigios & bănos de director al BCU.

Probabil de asta stătea două ore, nemișcat, în Aula Mare a Universității ,, Al. I . Cuza ,, , alături de Nichita Danilov, în timp ce de la tribună se citeau scrisori de la Ștefan cel Mare către Ion Iliescu. Cu Ion Iliescu în sală.

Doar că atunci odiosul Ion Iliescu nu mai era chiar așa de odios. Cel puțin pentru directorul BCU Alexandru Călinescu, lider moral al elitei intelectuale ieșene.

Lucian Postu

 

Lucian Postu este publicist şi consultant politic, PR & media. A fost corespondent BBC şi Radio Europa Liberă , consultant BBC pentru Republica Moldova şi editorialist al mai multor publicaţii ieşene. Foloseşte ortografia recomandată de Institutul de Filologie ” Al. Philippide ” din Iaşi, cu excepția cuvîntului  ” romîn ” și a derivatelor sale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here