Iron Maiden, Queen, Megadeth, Muse… să continui? Charles Aznavour, Vitas, Jean-Michel Jarre, Zucchero, Dire Straits… Desigur, v-aţi prins, e vorba de Bucureşti şi Cluj. Artişti şi trupe de primă-mână. După atâta Smiley, Loredana şi Direcţia 5, parcă-ţi tot vine să rupi 200 de euro din buget şi s-o întinzi de la Iaşi ca să asculţi muzică. Cu excepţia lui Ian Anderson de la Jethro Tull şi a lui Chris Norman de la Smokie, Iaşul nu a mai avut vizite de calibru din zona muzicii.
Avem cea mai bună generaţie de prozatori din ţară. Nu spun asta dintr-un ieftin patriotism local, uitaţi-vă în câte limbi străine sunt traduse cărţile lui Dan Lungu, Florin Lăzărescu sau Lucian Dan Teodorovici. A existat FILIT, dar acum e o umbră. Unii n-au înţeles că un festival de calitate costă, unii n-au priceput că atunci când lucrezi cu bugete publice e o datorie să explici pe ce s-a cheltuit ultimul leu, iar alţii, de dragul politicii, au sabotat unicul festival de anvergură din oraş.
În 1876, Avram Goldfaden, un evreu de origine ucrainiană, a fondat la Iaşi primul teatru evreiesc profesionist din lume. Ulterior a ajuns în New York, devenind întemeietor al music hall-ului american. De-a lungul câtorva ani, cu intermitenţe, Iaşul a găzduit un festival în memoria sa, dar nu a produs reverberaţii serioase. Cred că a fost o problemă de bani şi de promovare. Imaginaţi-vă că Steven Spielberg, Woody Allen, Harrison Ford, Barbra Streisand, Steven Seagal, Michael Douglas sau Daniel Radcliffe, cu toţii având origine evreiască, ar veni la Iaşi să spună: „Fără oameni ca Goldfaden nu ar mai fi existat Broadway. Fără Broadway, n-ar fi existat Hollywood. Voi n-aţi fi auzit de noi”. Câteva milioane de euro îi pot convinge pe unii să spună asta. Milioanele alea de euro s-ar întoarce la Iaşi înmulţite de la oameni din afara ţării, dispuşi să facă un drum pentru a admira de aproape freza lui Harrison Ford.
Din fericire, Iaşul este încă un oraş viu, în care tinereţea şi inteligenţa dospesc. Din păcate, oraşul nu mai are strălucire. Se poate mai mult decât Direcţia 5 şi Goran Bregovic la nesfârşit. Se pot pupa actori, scriitori, nu doar cele mai cool moaşte. Dar pentru asta, Primăria trebuie să aibă curajul să parieze mulţi bani.
Anul trecut, Untold-ul din Cluj a generat 180.000 de participanţi. 45.000 au fost clujeni, aproape 30.000 au fost din afara României şi 105.000 din ţară, dar din alte oraşe. În perioada festivalului, participanţii au cheltuit în oraş aproximativ 23 de milioane de euro.
Vreau să nu mai fiu îngrijorat că Mick Jagger o să moară înainte de-al vedea cântând live. Vreau să nu-mi mai fie ciudă că nici anul ăsta nu pot ajunge în Belgia să-i văd pe Triggerfinger. Îmi doresc să vină oameni din Odessa, Cernăuţi sau Chişinău care să lase 200 de euro la Iaşi. Vreau ca FILIT să se dezvolte într-atât încât să fie tentant pentru Vargas Llosa. Vreau să se întâmple ceva frumos în Iaşi înainte să îmbătrânesc.
P.S. Apropo, ştiaţi că se presupune că Liliana, mama lui Dustin Hoffman, e o evreică originară din Iaşi? Dacă voi citi în comunicatele procurorilor că Mihai Chirica a delapidat 1 milion de euro pentru a-l convinge pe Hoffman, înainte de relansarea în forţă a festivalului „Goldfaden”, să fie cetăţean de onoare al Iaşului, pentru prima dată aş înjura DNA.
