Mama unui băiat în vârstă de 4 ani este nemulțumită deoarece fiul său trebuia să spună rugăciunea înainte de masă alături de ceilalți copii, într-o grădiniță de stat din orașul Cluj-Napoca. Femeia spune că nu a fost întrebată dacă este de acord ca fiul său să participe la acest ritual religios, iar în momentul în care și-a exprimat nemulțumirea, directoarea grădiniței i-a spus să își mute copilul în altă instituție, scrie stiri.yahoo.com.
Aglika Oltean spune că a descoperit la sfârșitul anului trecut că fiul său trebuia să spună o rugăciune înainte de masă la grădinița de stat „Poienița”, însă ea nu fusese întrebată anterior dacă este de acord: „Într-o zi a anunțat acasă „Înainte de masă trebuie să spunem rugăciune!”, „Cine a spus?” „Trebuie!”, „Bine, dar cine a spus că trebuie?”, „La grădiniță!”. Cred că educatoarea spunea rugăciunea, dar copiii deja o știau și singuri. După rugăciune doamna spunea: „Poftă bună, licurici!” și numai atunci se putea mânca. Eu sunt cetățean bulgar, de religie ortodoxă. Problema mea e că vreau să fiu informată și întrebată dacă sunt de acord ca fiul meu să practice un cult religios la vârsta de numai 4 ani!”.
Oltean a trimis un e-mail către Mihaela Cosma, directoarea grădiniței, în care îi cerea explicații, iar după două zile a anunțat și Inspectoratul Școlar Județean Cluj: „Ca să mă protejeze cineva [pentru că – n.r.] se vedea că nu o să îmi ofere opțiunea fără rugăciuni”.
În replică, directoarea a chemat-o la ea și i-a spus că nu îl mai vrea pe fiul său în grădinița pe care o conduce, sfătuind-o să își caute alta: „Directoarea a spus să caut altă grădiniță și că nu mai vrea copilul la „Poienița”. M-a acuzat că nu înțeleg bine româna și că în română cuvântul „propagandă” înseamnă „ceva scris pe un afiș mare”. Deci să forțezi copiii să spună rugăciuni fără acordul părinților nu este „propagandă religioasă”. Când au văzut că nu îmi trebuie religia, nu au fost capabili să îmi propună o alternativă, decât – „Pavel nu mai este dorit la grădinița noastră, căutați alta”. Asta e chiar discriminare în formă pură”.
Mai mult, părinții copiilor din grupă s-au adunat într-o ședință la care a participat și conducerea grădiniței, iar aceștia au votat în unanimitate ca rugăciunea să rămână.
„Nu pot să forțeze prin vot o singură persoană să practice un cult religios”
Ulterior, unul dintre părinți i-a trimis un e-mail în numele său și al celorlalți părinți în care lui Oltean i s-a spus că majoritatea a decis, iar ea trebuie să se supună acestei hotărâri: „Dvs. invocați faptul că nu ați fost pusă să semnați referitor la acest lucru. Dincolo de absurdul acestei afirmații (mă întreb de ce nu ați reclamat ISJ și faptul că nu vi s-a cerut acordul ca fiul Dvs. să primească mâncare sau să fie condus la toaletă de doamnele îngrijitoare, sau să picteze, sau să scrie, sau să deseneze etc.) și de faptul că probabil nu cunoașteți suficient de bine sensul termenilor „îndoctrinare” și „propagandă” în limba română, vă reamintesc că în conformitate cu Legea educației naționale 1/2011, religia nu este interzisă în învățământul preșcolar”.
„În aceste condiții, noi, părinții a 28 de copii din Grupa Licurici, am hotărât în ședința din 4 decembrie 2013, să susținem activitatea doamnelor educatoare în aceeași manieră în care ea s-a desfășurat și până acum (activitate ce nu face nicidecum parte din categoria „îndoctrinare” sau „propagandă”), indiferent de părerea și demersurile Dvs. Sperăm că în conformitate cu una dintre legile fundamentale ale democrației, conform căreia minoritatea se supune deciziei majorității, să respectați părerea noastră”, continuă mesajul.
Aglika Oltean este dezamăgită de modul în care este înțeleasă democrația: „Felul lor primitiv de a înțelege „democrația” prin forțarea unei persoane de a practica un cult religios mă uimește! O persoană nu poate forța altă persoană să se roage, 30 de persoane nu pot să forțeze o singură persoană să se roage, nici 300 de persoane nu pot să forțeze prin vot o singură persoană să practice un cult religios. Rămân șocată că atâtea persoane cred într-adevăr că majoritatea are dreptul să își impună cultul religios asupra minorității. Sunt foarte multe persoane în România care cred în asta, nu cunosc Constituția, drepturile omului, nu își dau seama că religia e o chestie care ține de viața privată și nu are ce căuta în instituții publice. Nu se înțelege că România e actualmente țară deschisă, țară UE, unde toți au aceleași drepturi și libertatea de a se exprima religios după convingerile și tradițiile lor”.
„Nivelul de a gândi situația, incapacitatea oamenilor de a înțelege drepturile lor și drepturile celorlalți oameni, de a înțelege locul religiei în lumea contemporană și de ce totuși sunt prevăzute niște articole speciale vizând libertatea religioasă în Constituție și în Legea Educației, și de a înțelege până unde e teritoriu comun/educativ și de unde începe teritoriul privat/spiritual, mi se pare periculos de jos. E o lipsă masivă de educație de bază. Acest e-mail e un document-monument al modului de a gândi religia în România”, continuă ea.
Oltean spune că, din punctul său de vedere, introducerea rugăciunii la grădiniță este o chestiune sensibilă care îi poate izola pe unii copii: „Și dacă ar fi fost el musulman sau budist din China, ce făceam? Spune rugăciunea tot către Dumnezeu? Sau o să fie izolat în altă cameră în timpul mesei? Nimeni nu are dreptul să își impună tradițiile altora, mai ales într-o instituție de învățământ de stat”.
Inspectoratul Școlar Cluj răspunde la plângere după 3 luni
„Eu am vrut numai să fiu întrebată și informată despre rugăciune. Copilul s-a făcut practicant religios și eu nu am fost informată. Eu aștept să își aleagă el ce îi place, poate o să îi placă să fie budist, de unde să știu? Între timp, nu vreau să îi impun păreri”, spune mama, și completează că fiul său a fost pus să reproducă niște ritualuri pe care nu le înțelege.
Ea consideră că rugăciunea nu se potrivește într-o instituție de stat: „De ce fiul meu a fost făcut practicant religios în locul nepotrivit (grădiniță, în grup) și la vârsta nepotrivită (la numai 4 ani și fără explicația de ce trebuie să facă asta și ce înseamnă)? Actul religios este un act spiritual privat, iar inițierea se face în familie, în momentul considerat potrivit
de familie. Eu nu consider potrivite nici locul (grădinița), nici momentul (vârsta de 4 ani)”.
Deși Oltean a anunțat Inspectoratul Școlar Județean Cluj încă de la jumătatea lunii noiembrie, întrebând totodată reprezentanții instituției cum se reglementează introducerea elementelor religioase la grădiniță, a primit răspuns la plângerea sa abia după 3 luni, la jumătatea lunii februarie.
Motivul invocat de instituție pentru tăcerea atât de lungă este ancheta de lungă durată: „Inspectorul de specialitate va reveni cu un răspuns detaliat către dvs. în curând, odată cu finalizarea anchetei și clarificarea situației. Inspectoratul Școlar Județean Cluj este deosebit de atent la sesizările venite dinspre părinți și declanșează anchete elaborate în aceste cazuri. Vă rugăm să percepeți această întârziere în răspuns, prin prisma duratei anchetei”.
„Am fost sfătuită de doamna directoare a grădiniței să caut altă grădiniță pentru copilul meu. Rugăciunile înainte de masă continuă fără bază legală, copilul meu participă la rugăciuni fără acordul meu. Însă eu cred că rugăciunile trebuie să plece din programul zilei și nu copilul meu din grădiniță. În acest sens, vă rog [să oferiți o – n.r.] opinie scrisă care se poate folosi ca document oficial pentru un eventual proces legal”, al doilea mesaj trimis de Aglika Oltean către Inspectoratul Școlar Cluj, pe 28 noiembrie
Într-un răspuns trimis Yahoo News România, Inspectoratul nu explică de ce, în tot acest interval, Oltean nu a primit niciun răspuns din partea instituției. Fără să primească la timp un răspuns din partea Inspectoratului, mama băiatului s-a văzut obligată să își mute copilul la o altă grădiniță. Acum, fiul său învață la o grădiniță privată, unde nu este introdusă religia. Mama copilului spune că inițierea religioasă se face în familie.
„Nu era obligat să spună rugăciunea, din voința lui o spunea”
Mihaela Cosma, directoarea grădiniței „Poienița”, a declarat pentru Yahoo News România că în instituția pe care o conduce nu se poate vorbi despre îndoctrinare religioasă: „Niciun copil nu e obligat la grădiniță să spună rugăciunea, să se ridice în picioare și să-și spună rugăciunea. Nu am obligat niciodată pe nimeni. Băiatul era primul care voia să spună rugăciunea de pe scaun. Nu era obligat să spună rugăciunea, din voința lui o spunea. Singuri spuneau poezioara, nu li se impune. Nu îndoctrinăm copiii cu religia și nu facem propagandă religioasă în grădiniță”.
Directoarea insistă că rugăciunea spusă de copii era, de fapt, o „poezioară”, în ciuda conținutului religios evident al acesteia („Dumnezeule preasfânt / Domn în cer și pe pământ / Ție azi îți mulțumim / Pentru hrana ce-o primim”). Cosma mai crede că, probabil, Oltean s-a opus introducerii rugăciunii deoarece „este fiica unui ateu convins din Sofia”.
Oltean spune că nu înțelege de ce directoarea îl implică pe tatăl său în această chestiune și consideră irelevant ce convingeri au rudele sale: „Tatăl meu nu e numai ateu convins, dar și profesor universitar, cunoscut profesor de culturologie, autor de cărți și critic de cinema”.
Directoarea admite că i-a spus mamei să își mute băiatul la altă grădiniță, dar spune că a făcut acele afirmații deoarece s-a supărat foarte tare după ce Oltean a anunțat Inspectoratul Școlar Cluj, fără să aștepte să se soluționeze problema în interiorul grădiniței. Cosma arată că Oltean semnase un regulament la începutul anului, conform căruia orice problemă care apare trebuie discutată cu educatoarele și cu conducerea instituției și abia apoi cu Inspectoratul Școlar Cluj: „La noi e un regulament pe care l-a citit și l-a semnat. Doamna s-a dus direct la Inspectoratul Școlar. M-am supărat foarte tare. O dată nu s-a întâmplat să nu rezolv problema. Pentru nimic, face sesizări online”.
Cosma mai spune că, la începutul anului, părinții au fost întrebați dacă sunt de acord cu introducerea unei rugăciuni înainte de masă și au semnat un tabel, însă Oltean a lipsit de la ședință: „Tabelul a fost afișat la intrarea în grupă mai bine de o lună, ca toți părinții să se gândească dacă sunt de acord sau nu să se spună rugăciunea înainte de masă”.
Educatoarea: „Nu este o rugăciune, este o poezie. O avem de generații”
Însă Oltean spune că nu a văzut niciodată un tabel afișat și nu crede că educatoarele au discutat cu părinții despre introducerea rugăciunii înainte de masă: „Nu au pus tabel. Eu am spus: „Dacă nu am fost la ședință, de ce nu ați afișat tabelul ca să semnez sau nu, cum faceți de obicei?” Nu mi s-a răspuns nimic. Atunci (la ședință – n.r.) s-a dat un document de semnat – că sunt de acord cu regulile în grădiniță și că îmi dau copilul în grija lor. Deci documentul ăsta mi s-a dat pentru semnat, chiar dacă am lipsit de la ședință. Și am semnat. De ce nu mi s-a dat și tabelul cu rugăciunile, dacă exista? Iar dacă chiar a fost tabel, nu este semnat de mine. Atunci de ce înveți copilul rugăciuni dacă nu am semnat?”.
Oltean spune că abia după ce ea s-a arătat nemulțumită de introducerea rugăciunii, educatoarele și conducerea grădiniței au organizat o ședință-fulger pentru a obține susținerea părinților pentru rugăciune: „Ei au făcut o ședință expres în decembrie și atunci au votat oficial despre rugăciune. Din acest motiv au scris în e-mail că nu trebuie să mă întrebe pentru că rugăciunea e același lucru precum mâncatul și spălatul și nu trebuie să fiu întrebată dacă sunt de acord”.
Educatoarea Oana Carhat de la grădinița „Poienița” din Cluj-Napoca spune și ea că nu este vorba de o rugăciune, ci de o „poezioară” introdusă pentru a-i face atenți pe copii: „Poezia o avem de generații întregi. Cu o poezioară îi captezi atenția. Nu este o rugăciune, este o poezie înainte de masă. Este o mulțumire, o pot zice și musulmanii, e fără însemne religioase. Am avut martori ai lui Iehova în grădiniță, n-am avut nicio problemă”.
„Din punctul meu de vedere e o falsă problemă. Încercăm să găsim probleme acolo unde nu sunt. Copilul era primul care zicea poezia. Nu e o problemă majoră: nu impui, nu-l duci la biserică, nu intri în amănunte. Copilul putea să nu o zică, sunt copii care se apucă direct de mâncat. Sunt 30 și în grupă, credeți că mă duc cu reportofonul la toți să văd dacă a zis-o?”, mai spune Carhat.
“Nu putem vota restrângerea drepturilor celor de lângă noi”
Toma Pătrașcu, vicepreședinte al Asociației Secular-Umaniste din România, spune că „într-o societate democratică nu putem vota restrângerea drepturilor celor de lângă noi”: “Societatea românească cunoaște democrația de foa
rte puțin timp. Venim după zeci de ani de dictatură comunistă ce a fost precedată de diferite alte tipuri de conduceri dictatoriale. Deficitul democratic e evident”.
„Democrația ca noțiune este prost înțeleasă. Democrația nu înseamnă dictatura majorității. Democrația înseamnă respectul pentru drepturile tuturor cetățenilor unei societăți. Democrația nu înseamnă forțarea unei unanimități a opțiunilor în urma unui vot. Democrația înseamnă toleranță și respect pentru diversitate, înseamnă dreptul tuturor de a avea sau nu o credință religioasă. Cheia pentru asigurarea unor astfel de libertăți este reprezentată de neutralitatea statului, iar expresia acestei neutralități se vede și în Codul Penal, care incriminează forțarea participării la un ritual religios”, mai spune el.
„Accentul este pus pe recunoaşterea diversităţii”
Cazul de la grădinița din Cluj-Napoca redeschide dezbaterea privind introducerea religiei în grădinițele de stat, după ce anul trecut au apărut în presă mai multe fotografii și filme în care copii din grădinițe erau împărtășiți chiar în instituție sau erau puși să facă mătănii alături de un preot. Unele grădinițe obișnuiesc să încheie parteneriate cu biserici, iar preoții vin în instituții și țin ore de religie predată confesional (îi învață pe copii să facă semnul crucii, să facă mătănii, să spună rugăciuni, îi împărtășesc) sau îi duc la biserică.
La ora actuală, învățământul preșcolar din România este reglementat de „Curriculumul pentru învățământ preșcolar” din 2008, în care nu este prevăzută activitatea sau disciplina „Religie”. Documentul prevede că preșcolarii trebuie să ajungă să cunoască „elemente de istorie, geografie, religie care definesc portretul spiritual al poporului român”, „elemente locale specifice ţării noastre şi zonei în care locuiesc (elemente de relief, aşezare geografică, obiective socio-culturale, istorice, religioase, etnice)”, să cunoască și să respecte „tradiţiile culturale naţionale şi minoritare”, „să participe afectiv la sărbătorile laice şi religioase ale familiei şi ale comunităţii”.
Prin urmare, documentul face referire la elemente de religie care să le fie predate preșcolarilor dintr-o perspectivă cultural-istorică și nu amintește nimic despre religia predată confesional sau despre introducerea unor ritualuri religioase în grădinițe (rugăciuni, mătănii etc).
„Accentul este pus pe recunoaşterea diversităţii, pe formarea unui comportament prosocial, orientat strict către binele moral, ca valoare general-umană şi pe elementele care conturează portretul spiritual al poporului român”, au explicat reprezentanții Ministerului Educației Naționale într-un răspuns trimis la solicitarea Yahoo News România.
Ministerul a arătat că instituția va analiza cazurile în care în grădinițe s-au introdus ritualuri religioase și cele în care religia a fost predată confesional, în cadrul întâlnirilor organizate în acest an cu inspectorii şcolari de specialitate, precum şi cu membrii Comisiei Naţionale de Specialitate: „Vor face obiectul unor clarificări/recomandări metodice, cu privire la interpretarea corectă a textului din Curriculumul pentru învăţământ preşcolar”.
(Sursa: stiri.yahoo.com)
