Un fermier din județul Iași a ajuns în instanță după un conflict cu o angajată APIA, pe care a acuzat-o că i-ar fi refuzat dosarul pentru subvenția agricolă. Bărbatul a susținut că refuzul i-a provocat pierderi financiare, dar și suferințe morale și probleme de sănătate. A cerut 570 de euro daune materiale și 35.000 de lei daune morale.
Procesul a început la Judecătoria Hîrlău, unde fermierul a pierdut. A făcut apel și a revenit cu o listă lungă de acuzații, contestând atât modul în care ar fi procedat angajata APIA, cât și felul în care prima instanță a analizat probele.
În cele din urmă, instanța de apel a menținut soluția, însă motivarea acesteia este mai nuanțată: judecătorii au considerat că refuzul inițial de a primi dosarul a fost o modalitate defectuoasă de a proceda, dar nu au găsit suficiente elemente pentru a obliga angajata, personal, la plata despăgubirilor cerute.
Reclamantul: „M-am prezentat cu dosarul complet”
În apel, reclamantul a contestat versiunea prezentată de angajata APIA. El a susținut că nu s-ar fi prezentat doar cu o adeverință, ci cu dosarul complet.
„Eu m-am prezentat cu dosarul complet la APIA”, a susținut reclamantul, contestând explicațiile oferite de angajată cu privire la documentele pe care le-ar fi avut asupra sa.
El a pus sub semnul întrebării și existența problemelor care ar fi trebuit lămurite înainte de primirea dosarului.
„Care erau acele situații despre care a afirmat pârâta și superiorii săi, situații despre care au refuzat să discute și să le prezinte instanței de judecată?”, a întrebat reclamantul în apel.
Acesta a cerut instanței să verifice inclusiv documentele și sesizarea despre care angajata APIA a susținut că au stat la baza refuzului.
Instanța de apel: dosarul putea fi primit și verificat ulterior
Aici apare una dintre cele mai importante concluzii ale procesului.
Judecătorii din apel nu au considerat că situația este la fel de clară precum a apreciat prima instanță. Din probe, au constatat că nu rezultă exact care era conținutul dosarului cu care reclamantul s-a prezentat.
Mai mult, instanța a considerat că modul în care angajata a procedat a fost defectuos.
„Neprimirea acestuia se datorează modalității defectuoase de a proceda a pârâtei”, se arată în motivarea instanței de apel.
Judecătorii au explicat că nu s-a demonstrat că angajata era împiedicată să primească documentele și să facă ulterior verificările necesare.
„Nu s-a demonstrat că pârâta era împiedicată fizic să primească dosarul, urmând ca acesta să fie verificat ulterior”, au arătat judecătorii.
Instanța a mai observat că angajata nu a demonstrat existența unor norme care să îi permită să refuze pur și simplu primirea unei cereri.
Cu alte cuvinte, instanța de apel a pus sub semnul întrebării tocmai modalitatea în care a fost gestionat dosarul în momentul în care reclamantul s-a prezentat la APIA.
Sesizarea fratelui a schimbat însă perspectiva instanței
Deși refuzul inițial a fost considerat defectuos, judecătorii au ținut cont de contextul în care acesta s-a produs.
În dosar exista o sesizare formulată de fratele reclamantului, iar în apel a fost depusă și sesizarea propriu-zisă.
Instanța a remarcat că reclamantul însuși depusese la dosar o adresă emisă de Primăria Deleni, referitoare la solicitarea fratelui său.
Potrivit instanței, refuzul angajatei „nu pare să fi fost șicanator, ci fundamentat pe o sesizare legitimă și pe dreptul instituției de a verifica legitimitatea oricărei cereri”.
Mai mult, angajata ar fi primit indicații de la superiorul ierarhic în acest sens.
Acest aspect a fost important pentru instanță, deoarece a diminuat posibilitatea de a considera că funcționara a acționat din proprie inițiativă și cu intenția de a-l prejudicia pe reclamant.
Trei telefoane după refuz
Un alt episod important îl reprezintă telefoanele primite ulterior de fermier.
În apel a fost depus un desfășurător din care rezulta că au fost efectuate apeluri către acesta în zilele de 16 mai, 18 mai și 23 mai 2023.
Judecătorii au constatat că numărul de telefon corespundea celui indicat chiar de reclamant în sala de judecată.
Fermierul a recunoscut, de altfel, că fusese contactat pentru a reveni la APIA și a depune dosarul. El a susținut însă că telefoanele ar fi fost făcute doar pentru ca angajata să își creeze probe în cazul unui proces.
Instanța nu a considerat însă că această presupunere schimbă situația.
„Chiar dacă această presupunere a sa ar fi adevărată, ea nu schimbă cu nimic faptul că, în esență, i s-a cerut totuși să depună dosarul”, au arătat judecătorii.
Pentru instanță, acest detaliu a fost important: după refuzul inițial, fermierul fusese totuși contactat pentru a reveni și a depune cererea.
Fermierul a pus la îndoială și înregistrările telefonice
În apel, bărbatul a contestat și existența sau autenticitatea unor înregistrări ale convorbirilor telefonice.
El a susținut că nu ar fi primit copii ale acestora și a ridicat chiar problema identității persoanei care vorbea în înregistrări.
Fermierul a cerut să se stabilească dacă vocea îi aparținea și a pus sub semnul întrebării valoarea acestor probe.
În opinia sa, fără o verificare tehnică, nu putea fi exclusă posibilitatea ca vocea să aparțină altei persoane.
În paralel, însă, instanța de apel a avut la dispoziție desfășurătorul apelurilor, care confirma existența contactelor telefonice.
Fermierul a vorbit și despre sănătatea sa
În apel, conflictul cu APIA a fost legat de reclamant de o serie de probleme personale și medicale.
Acesta a susținut că stresul, conflictele și ceea ce considera a fi nedreptățile suferite i-au afectat grav starea psihică și fizică.
A depus documente medicale și a făcut referire inclusiv la intervenții chirurgicale și la probleme oncologice, susținând că stresul acumulat i-ar fi agravat starea de sănătate.
Fermierul a susținut că problemele psihice au apărut după conflictul de la APIA și că întreaga situație i-ar fi produs o suferință profundă.
Instanța de apel nu a contestat faptul că episodul putea să îi provoace o stare puternică de frustrare.
Judecătorii au arătat chiar că este posibil ca fermierul să fi suferit „o frustrare însemnată” din cauza refuzului inițial.
Problema era însă alta: poate această suferință să fie transformată într-o obligație de plată de 35.000 de lei în sarcina angajatei APIA?
Răspunsul instanței a fost nu.
„Ar fi fost mai potrivit” ca răspunderea să fie analizată în raport cu instituția
Unul dintre cele mai interesante pasaje ale hotărârii apare spre final.
Instanța consideră că, dacă ar fi existat o problemă de răspundere civilă generată de modul în care a fost gestionată cererea, ar fi fost mai potrivit să fie analizată în raport cu instituția, nu cu angajata personal.
„Ar fi fost mai potrivit de verificat condițiile răspunderii civile delictuale în persoana instituției, nu în persoana angajatului acesteia”, au arătat judecătorii.
Motivul este legat inclusiv de faptul că angajata ar fi procedat în baza unor indicații primite de la superiorii săi.
Instanța: practica a fost nepotrivită, dar nu suficientă pentru despăgubiri
În final, judecătorii au tras o concluzie care lasă loc unei distincții importante.
Pe de o parte, au considerat că practica de a nu primi și de a nu înregistra cererea doar pentru că existau verificări suplimentare de făcut era nepotrivită.
Aceste verificări puteau fi făcute și după depunerea dosarului.
Pe de altă parte, contextul a contat: exista o sesizare, angajata primise indicații, iar fermierul fusese ulterior contactat pentru a reveni cu documentele.
Instanța a apreciat astfel că toate aceste elemente atenuează caracterul reprobabil al conduitei.
Mai mult, judecătorii au subliniat că, dacă fermierul considera că autoritatea administrativă i-a încălcat drepturile prin refuzul de a-i primi cererea, existau și alte căi juridice, inclusiv posibilitatea unei plângeri în contencios administrativ.
În lipsa unor elemente suficiente pentru a stabili răspunderea civilă personală a angajatei, cererea de despăgubiri a fost respinsă.
Fermierul a pierdut și apelul
La final, instanța de apel a menținut hotărârea Judecătoriei Hîrlău.
Fermierul nu a primit nici cei 35.000 de lei daune morale, nici cei 570 de euro daune materiale.
A rămas, de asemenea, obligația stabilită de prima instanță de a achita 1.000 de lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului angajatei APIA.
