Institutul de Psihiatrie «Socola» a ajuns să solicite în instanță anularea concursului organizat în 2022, după ce Corpul de Control al Ministrului Sănătății a constatat mai multe nereguli și a dispus instituției să inițieze demersurile necesare pentru desființarea procedurii.
În hotărâre se arată că, „la data de 21.02.2023, prin Raportul de control nr. AR 3699/21.02.2023 al Corpului de Control al Ministrului Sănătăţii, au fost identificate neregularități privind organizarea și promovarea concursului, rămânând în sarcina reclamantului să obţină anularea concursului organizat potrivit anunţului nr. 13839/28.06.2022.”
Concurs pentru patru funcții-cheie
Totul a început la sfârșitul lunii iunie 2022.
Managerul Institutului de Psihiatrie Socola a emis decizia prin care a fost constituită comisia de concurs, iar în aceeași zi a fost publicat și anunțul privind ocuparea a patru posturi vacante de asistent medical șef.
Potrivit instanței, concursul s-a desfășurat în perioada 1 august – 30 august 2022 și a vizat patru secții importante ale spitalului:
- Secția Clinică Psihiatrie II – acuți;
- Secția Clinică Psihiatrie VII – acuți;
- Secția Clinică Psihiatrie VIII – acuți – toxicodependență;
- Secția Exterioară Psihiatrie Cronici I.
Judecătorul notează că obiectul procesului nu privește doar concursul în sine.
Institutul a cerut anularea tuturor actelor emise pe parcursul procedurii: anunțul de concurs, decizia prin care a fost constituită comisia, rezultatele probei scrise, procesul-verbal final și deciziile prin care candidații declarați admiși au fost numiți în funcții.
Zece candidați pentru patru posturi
Din hotărâre rezultă că pentru cele patru funcții s-au înscris zece candidați.
După verificarea dosarelor și proba scrisă, cinci au fost declarați admiși deoarece obținuseră peste 50 de puncte.
Instanța reține că printre aceștia se aflau candidați care au obținut 50 de puncte, 50,23 puncte și 59 de puncte, iar după proba de interviu trei dintre ei au fost declarați câștigători și au fost numiți în funcțiile de asistent medical șef.
La acel moment nimic nu părea să indice că procedura urma să fie contestată.
Candidații admiși au început să lucreze pe noile funcții, iar concursul părea încheiat definitiv. Situația s-a schimbat însă după controlul dispus de Ministerul Sănătății.
Inspectorii Corpului de Control au analizat documentele privind organizarea concursului și au concluzionat că procedura ar fi fost afectată de mai multe nereguli.
Raportul a fost atât de categoric încât Institutului i s-a cerut să inițieze demersurile pentru anularea concursului.
Acesta este motivul pentru care spitalul a ajuns în postura neobișnuită de a solicita instanței anularea propriilor acte administrative.
Ce acuza Institutul
În hotărâre sunt sintetizate toate motivele invocate de Institutul de Psihiatrie.
Judecătorul reține că reclamantul a susținut că:
„întregul concurs organizat prin anunţul nr.13839 din data de 28.06.2022 este lovit de nulitate motivat de faptul că procedura de organizare și desfășurare a acestuia a fost afectată de multiple încălcări ale dispozițiilor legale și regulamentare.”
Mai departe, instanța sintetizează punctual criticile formulate de institut:
„Comisia de concurs a fost constituită cu nerespectarea prevederilor Regulamentului de organizare și funcționare al spitalului, că anunțul de concurs era nelegal și incomplet, întrucât nu menționa caracterul de funcție de conducere al postului, punctajul minim de promovare și indica în mod eronat poziția postului în statul de funcții.”
Institutul a mai susținut că nu au fost respectate regulile privind desfășurarea concursului și comunicarea rezultatelor.
Dar cea mai importantă acuzație privea chiar natura posturilor scoase la concurs. În motivarea acțiunii se susține că:
„Funcția de asistent medical șef a fost tratată în mod greșit ca funcție de execuție, deși legislația o califică drept funcție de conducere, iar concursul s-a desfășurat cu încălcarea prevederilor HG nr. 286/2011, fiind declarați admiși candidați care nu obținuseră punctajul minim de 70 de puncte prevăzut de lege pentru ocuparea funcțiilor de conducere.”
Acesta avea să devină, de altfel, unul dintre punctele centrale ale întregului proces.
Candidații au răspuns: „Nimeni nu poate invoca propria culpă”
Cei trei asistenți medicali șefi numiți în funcții nu au acceptat argumentele Institutului și au cerut respingerea acțiunii.
Unul dintre ei a invocat chiar principiul latin potrivit căruia nimeni nu poate obține avantaje invocând propria greșeală.
În întâmpinare se arată:
„Potrivit adagiului latin: «nemo auditor propriam turpitudinem allegans» (nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria sa culpă), nimeni nu poate să obțină foloase invocând propria sa vină, incorectitudine şi nici să se apere valorificând un asemenea temei.”
Apărarea merge și mai departe. Candidatul susține că eventualele greșeli ale organizatorului nu pot fi suportate de cei care au participat la concurs cu bună-credință.
În același document se afirmă că „greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale nu poate fi invocată de reclamant, iar consecința adoptării unei atare conduite să fie suportate de către pârât.”
„Nu puteți anula concursul pe care chiar voi l-ați organizat”. Cum s-au apărat asistenții medicali șefi și ce a decis Tribunalul
După ce Institutul de Psihiatrie „Socola” a cerut anularea concursului pe care îl organizase chiar el, cei trei asistenți medicali șefi numiți în funcții au răspuns punctual fiecărei acuzații.
Strategia lor a fost simplă: au susținut că acțiunea nici măcar nu putea fi judecată, iar dacă instanța trecea peste excepțiile invocate, concursul fusese organizat legal.
Practic, procesul a început cu o adevărată bătălie procedurală.
„Institutul nu poate să-și atace propriile acte”
Primul argument al pârâților a fost că Institutul nu poate cere anularea propriilor decizii, deoarece nu este o persoană vătămată.
Au fost invocate lipsa calității procesuale, inadmisibilitatea acțiunii și depășirea termenului legal în care aceasta putea fi introdusă.
Tribunalul explică însă că procesul nu este unul obișnuit de contencios administrativ.
Judecătorul reține că:
„reclamantul are calitatea de autoritate publică emitentă a actelor administrative contestate, iar acțiunea este formulată în temeiul art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, text care recunoaște dreptul autorității publice emitente de a solicita instanței anularea propriilor acte administrative nelegale, în condițiile legii.”
Prin urmare, susținerea potrivit căreia Institutul nu ar fi fost o „persoană vătămată” nu putea fi primită.
Instanța consemnează explicit:
„susținerea privind lipsa calității de «persoană vătămată» nu este incidentă în cazul acțiunii promovate de autoritatea publică emitentă în temeiul art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.”
Concluzia a fost una clară.
„Pentru aceste motive, și excepția inadmisibilității (…) va fi respinsă ca neîntemeiată.”
A fost sau nu depusă acțiunea prea târziu?
Un alt punct important al apărării a vizat termenul în care Institutul putea introduce procesul.
Pârâții au susținut că acesta expirase după șase luni.
Instanța explică însă că, în cazul în care chiar autoritatea emitentă solicită anularea propriului act administrativ, nu se aplică termenul de șase luni invocat de pârâți.
Judecătorul motivează:
„termenul aplicabil nu este termenul de prescripţie reglementat de art.11 alin.1 din Legea 554/2004, ci termenul de decădere de un an de la data emiterii actului administrativ.”
Mai mult, Tribunalul constată că acțiunea fusese introdusă în interiorul acestui termen.
„instanța constată că aceasta a fost formulată în interiorul termenului legal de 1 an, astfel că nu poate fi reținută vreo tardivitate a exercitării dreptului la acțiune.”
Și această excepție a fost respinsă.
Prima acuzație analizată: comisia de concurs
După ce a trecut de toate excepțiile, Tribunalul a început analiza efectivă a motivelor invocate de Institut. Primul dintre ele privea comisia de concurs.
Institutul a susținut că aceasta fusese constituită nelegal deoarece directorul de îngrijiri nu făcea parte din comisie, deși regulamentul intern prevedea că participă la selecționarea personalului medical.
Instanța a analizat atât Hotărârea Guvernului nr. 286/2011, cât și regulamentul intern al Institutului. Concluzia a fost că argumentul nu poate conduce la anularea concursului.
Judecătorul arată:
„Nicio dispoziție din legislația primară sau secundară aplicabilă organizării concursurilor pentru ocuparea posturilor contractuale în unitățile sanitare publice (…) nu instituie obligația imperativă ca directorul de îngrijiri să facă parte din comisia de concurs.”
Mai mult, instanța explică faptul că regulamentul intern stabilește doar atribuțiile directorului de îngrijiri, fără a impune obligatoriu prezența acestuia în comisie.
„Împrejurarea că (…) directorul de îngrijiri «participă la selecționarea prin concurs a personalului medical» nu este de natură a echivala cu instituirea unei obligații legale de includere a acestuia în comisia de concurs.”
În lipsa unei obligații exprese, Tribunalul apreciază că nu poate fi vorba despre nulitatea concursului.
„nu se poate reține că omisiunea acestuia ar afecta validitatea actului de constituire a comisiei sau ar atrage sancțiunea nulității procedurii de concurs.”
Nici procedurile interne nu au convins instanța
Institutul a invocat și faptul că în decizia de constituire a comisiei nu era trecută perioada de desfășurare a concursului, ceea ce ar fi încălcat o procedură operațională internă.
Nici acest argument nu a fost primit. Judecătorul observă că Institutul nici măcar nu depusese la dosar procedura internă invocată. În plus, instanța explică un principiu important.
„Procedurile operaționale interne au caracter de norme de organizare și funcționare internă, destinate detalierii modului de aplicare a legislației incidente, fără a putea adăuga condiții de legalitate care nu sunt prevăzute de actele normative cu forță juridică superioară.”
Concluzia Tribunalului este categorică.
„eventuala omisiune (…) nu poate constitui un temei de nulitate a actului administrativ contestat.”
Astfel, toate criticile referitoare la constituirea comisiei au fost respinse.
Procesul ajunge la problema care putea schimba totul
După ce a înlăturat toate aceste argumente, instanța a trecut la ceea ce avea să devină punctul decisiv al dosarului.
Judecătorul reține că Institutul susține că anunțul de concurs era nelegal deoarece posturile de asistent medical șef fuseseră tratate ca funcții de execuție, nu ca funcții de conducere.
Consecința era uriașă. Dacă postul era unul de conducere, candidații trebuiau să obțină minimum 70 de puncte la proba scrisă.
Dacă era funcție de execuție, pragul era de numai 50 de puncte.
Iar din acest moment, întregul proces avea să se concentreze asupra unei singure întrebări: este sau nu asistentul medical șef o funcție de conducere?
Întrebarea care a decis tot procesul: era sau nu asistentul medical șef o funcție de conducere? Răspunsul Tribunalului a dus la anularea întregului concurs
După ce a respins toate excepțiile și o mare parte dintre criticile privind organizarea concursului, Tribunalul a ajuns la problema care avea să decidă soarta întregii proceduri.
Era, în fond, o singură întrebare. Funcția de asistent medical șef este o funcție de conducere sau una de execuție?
De răspunsul la această întrebare depindea legalitatea întregului concurs desfășurat în august 2022.
Institutul de Psihiatrie „Socola” a susținut că întregul concurs fusese construit pe o premisă greșită. În acțiunea depusă la instanță s-a arătat că funcția de asistent medical șef fusese tratată ca una de execuție, deși legislația în vigoare o încadra în categoria funcțiilor de conducere.
Din acest motiv, anunțul de concurs nu menționa caracterul funcției și nici punctajul minim necesar promovării. Consecința era una esențială.
Candidații fuseseră declarați admiși după obținerea unui punctaj de minimum 50 de puncte, deși, potrivit Institutului, pentru o funcție de conducere legea impunea minimum 70 de puncte la fiecare probă.
Ce au răspuns câștigătorii concursului
Asistenții medicali șefi numiți în funcții au susținut exact contrariul.
Ei au invocat fișele de post, statul de funcții și dispozițiile legale aplicabile la momentul concursului, arătând că postul fusese încadrat ca funcție de execuție.
În apărare s-a susținut că legislația invocată de Institut nu putea fi aplicată retroactiv și că eventualele modificări legislative ulterioare nu puteau conduce la anularea unui concurs desfășurat cu respectarea regulilor existente la acel moment.
Au mai arătat că nu poate fi imputată candidaților o eventuală eroare a organizatorului și că aceștia au participat la concurs cu bună-credință, respectând condițiile stabilite prin anunț.
Tribunalul: legea este clară
Analizând toate actele normative invocate de părți, Tribunalul a ajuns la concluzia că dispozițiile legale aplicabile nu lăsau loc de interpretare.
Instanța reține expres:
„Potrivit art. 185 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 (…), funcțiile de șef de secție, șef de laborator și asistent medical șef sunt funcții de conducere.”
Judecătorul explică faptul că această calificare rezultă direct din lege și nu poate fi schimbată printr-o fișă de post sau printr-un stat de funcții întocmit la nivelul unității sanitare.
Cu alte cuvinte, modul în care Institutul a încadrat postul în propriile documente administrative nu putea modifica natura juridică a funcției stabilită prin lege.
Punctajul de 70 de puncte
Pornind de la această concluzie, Tribunalul a analizat regulile de desfășurare a concursului.
Magistrații au constatat că pentru ocuparea unei funcții de conducere legislația impunea obținerea unui punctaj minim de 70 de puncte.
Or, în cazul concursului organizat la Socola, pragul utilizat a fost cel aplicabil funcțiilor de execuție.
Instanța observă că au fost declarați admiși candidați care nu obținuseră punctajul minim cerut de lege pentru ocuparea unei funcții de conducere.
Această împrejurare nu reprezenta o simplă neregulă procedurală.
Ea afecta chiar legalitatea rezultatului concursului.
Judecătorul arată că stabilirea unui prag inferior celui prevăzut de lege a permis accesul în etapa următoare a unor candidați care, în condițiile aplicării corecte a dispozițiilor legale, nu ar fi putut promova concursul.
De ce nu au convins apărările pârâților
Instanța a analizat și argumentele potrivit cărora Institutul nu putea invoca propria culpă și nici propriile erori administrative.
Tribunalul a reținut însă că acțiunea nu urmărea obținerea unui avantaj pentru Institut, ci înlăturarea unor acte administrative apreciate ca fiind nelegale, în urma constatărilor făcute de Corpul de Control al Ministerului Sănătății.
De asemenea, judecătorul a arătat că buna-credință a candidaților nu este suficientă pentru menținerea unor acte administrative emise cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii.
Toate actele emise în urma concursului au căzut
După analiza tuturor motivelor, Tribunalul a ajuns la concluzia că neregulile constatate afectează însăși legalitatea procedurii de concurs.
Din acest motiv, instanța a dispus anularea actelor care au stat la baza ocupării funcțiilor.
Hotărârea vizează atât anunțul de concurs și rezultatele probelor, cât și procesul-verbal final și deciziile prin care candidații au fost numiți în funcțiile de asistent medical șef. Practic, întreaga procedură desfășurată în vara anului 2022 a fost desființată.
La finalul motivării, Tribunalul admite acțiunea formulată de Institutul de Psihiatrie „Socola” și dispune anularea concursului organizat în perioada 1–30 august 2022, precum și anularea tuturor actelor administrative emise în cadrul acestei proceduri, inclusiv a deciziilor de numire în funcție.
Hotărârea reprezintă una dintre situațiile rare în care o instituție publică a solicitat în instanță anularea propriului concurs de angajare, după ce Corpul de Control al Ministerului Sănătății a concluzionat că procedura s-a desfășurat cu încălcarea normelor legale privind ocuparea funcțiilor de conducere.
Decizia Tribunalului nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs.
