Înainte ca în sălile de conferință să se vorbească despre genetică avansată, reproducere asistată sau viitorul zootehniei românești, în curtea Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Dancu din Iași realitatea este una mult mai puțin spectaculoasă și mult mai greu de integrat în discursurile oficiale. În mai multe documente de control și în sesizări adresate autorităților, sunt descrise situații care vizează animale moarte găsite în incinta stațiunii, inclusiv viței care nu ar fi fost înregistrați corespunzător în evidențele oficiale și cazuri în care crotaliile – elementele de identificare obligatorii în sistemul național de trasabilitate – ar fi fost îndepărtate sau nu ar fi reflectat realitatea din teren. În unele cazuri, diferențele dintre numărul animalelor existente fizic și cele înregistrate în sistemul național de identificare și înregistrare a animalelor sunt semnificative, potrivit proceselor-verbale întocmite de autorități sanitar-veterinare.
Aceste constatări nu sunt izolate și nu aparțin exclusiv unui singur control, ci sunt menționate în mai multe verificări oficiale realizate de Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Iași. În aceste documente se regăsesc referiri la viței morți neînregistrați, la diferențe între evidențele scriptice și realitatea din teren, precum și la neconcordanțe privind mișcarea animalelor. Într-un sistem în care fiecare animal ar trebui să fie urmărit individual, de la naștere până la abatorizare sau moarte naturală, astfel de diferențe nu sunt simple erori tehnice, ci indică disfuncționalități în gestionarea trasabilității.
Probleme sanitar-veterinare și riscuri pentru lanțul alimentar
În același registru al constatărilor se înscriu și situații în care animale ar fi fost trimise la abator în condiții care ridică semne de întrebare din punct de vedere sanitar-veterinar, inclusiv nerespectarea timpului de așteptare după administrarea de tratamente antibiotice. În paralel, au fost semnalate deficiențe în gestionarea laptelui provenit de la animale aflate sub tratament, ceea ce, conform normelor în vigoare, poate ridica riscuri privind siguranța alimentară. Aceste aspecte, dacă sunt confirmate în totalitate, ar avea implicații directe nu doar administrative, ci și asupra lanțului alimentar.
Pe acest fundal, Stațiunea Dancu continuă să organizeze periodic evenimente științifice cu participare națională și instituțională. Un astfel de eveniment este sesiunea anuală de comunicări științifice din aprilie 2026, organizată sub titlul „Vaca de lapte, o prioritate pentru zootehnie”. Evenimentul este promovat oficial de Academia de Științe Agricole și Silvice și este prezentat ca o platformă de dezbatere științifică și schimb de bune practici. În program apar teme precum genetica bovină, reproducerea asistată sau optimizarea producției de lapte, prezentate de cadre universitare și cercetători din rețea.
Conferințe despre performanță într-o fermă cu rezultate slabe
Totuși, în paralel cu aceste prezentări, chiar unele publicații științifice realizate de cercetători ai stațiunii descriu o realitate diferită de cea sugerată de discursul public. Într-un articol publicat în 2025 într-o revistă științifică internațională, autori afiliați stațiunii caracterizează efectivul de bovine ca având o fertilitate scăzută, cu o rată de concepție semnificativ sub media internațională și un procent ridicat de animale care nu manifestă cicluri reproductive normale. Aceste date, prezentate în termeni academici, indică dificultăți structurale în performanța biologică a efectivului, ceea ce contrastează cu imaginea de performanță promovată în cadrul conferințelor.
Această discrepanță între discursul public și datele științifice interne ridică întrebări legate de eficiența reală a programelor de ameliorare și de modul în care sunt utilizate resursele publice alocate stațiunii. În mod teoretic, o stațiune de cercetare-dezvoltare are rolul de a genera progres genetic și tehnologic transferabil către fermele private. În practică, însă, în mai mulți ani consecutivi nu sunt documentate vânzări semnificative de animale de prăsilă sau transferuri consistente de tehnologie către sectorul privat, potrivit datelor comunicate în diverse răspunsuri oficiale.
În același timp, activitatea de achiziții ridică la rândul ei semne de întrebare. Potrivit unor documente centralizate, în perioada 2018–2024, stațiunea a realizat achiziții de material genetic bovin în valoare de peste 800.000 de lei de la un singur furnizor, fără a fi organizate proceduri competitive vizibile în sistemele publice de achiziții. În documentele interne este menționată utilizarea achizițiilor directe, fără indicarea unor proceduri de selecție între mai mulți ofertanți. În același timp, există mențiuni potrivit cărora persoana asociată furnizorului ar fi avut și calitatea de angajat sau colaborator în cadrul structurilor care interacționează cu stațiunea, ceea ce ridică potențiale probleme de conflict de interese, cel puțin la nivel de percepție instituțională.
Bani publici, achiziții directe și lipsa competiției
Pe lângă aceste aspecte, mai multe controale efectuate în timp au identificat nereguli privind evidența animalelor, gestionarea deșeurilor zootehnice, precum și respectarea normelor sanitar-veterinare. În unele cazuri, autoritățile de mediu au constatat probleme legate de depozitarea dejecțiilor animaliere, iar alte instituții de control au semnalat deficiențe în respectarea normelor de siguranță și biosecuritate. Aceste constatări nu au fost contestate în instanță în toate situațiile, ceea ce le conferă un grad de validitate administrativă, chiar dacă nu toate au fost urmate de măsuri publice vizibile.
Un alt element care apare recurent în documentele analizate este legat de modul de ocupare a funcțiilor de conducere în cadrul stațiunii. Sunt menționate situații de delegare prelungită a unor funcții cheie, fără organizarea unor concursuri în termenele inițial anticipate. În paralel, sunt descrise cumuluri de funcții la nivel de conducere, atât în cadrul aceleiași stațiuni, cât și între unități din rețeaua ASAS. Aceste practici, deși pot avea justificări administrative punctuale, ridică întrebări privind stabilitatea managerială și capacitatea reală de coordonare a activităților științifice și economice.
În ceea ce privește reacția instituțională, sesizările transmise în ultimii ani către diverse autorități au primit răspunsuri predominant formale, constând în anunțuri de verificare sau formulări generale privind analizarea aspectelor semnalate. În lipsa unor concluzii publice detaliate sau a unor măsuri administrative clar comunicate, percepția generală este aceea a unei distanțe între constatările de control și reacția efectivă a structurilor de conducere.
O stațiune care nu produce pentru fermieri
În acest context, Stațiunea Dancu apare ca un caz relevant pentru modul în care funcționează unele instituții publice de cercetare din domeniul agricol: între rolul declarat de generator de progres științific și realitatea documentată de controale, publicații interne și indicatori de performanță, există o diferență semnificativă. Pe de o parte, discursul oficial vorbește despre genetică, eficiență și modernizare; pe de altă parte, documentele indică probleme de bază legate de evidența animalelor, performanța reproductivă și utilizarea fondurilor publice.
În absența unor analize independente complete și a unor evaluări publice detaliate ale activității acestor instituții, rămâne deschisă întrebarea privind eficiența reală a sistemului de cercetare zootehnică finanțat din bugetul de stat. Între animalele moarte din evidențe incomplete, conferințele despre performanță și datele științifice care indică dificultăți structurale, se conturează o imagine complexă, care depășește cadrul unui simplu incident administrativ și intră în zona unei probleme sistemice de management și responsabilitate instituțională.
