Un cămin cultural plătit aproape integral înainte să fie construit a generat, în comuna Scânteia, un lanț de procese întins pe aproape două decenii. Banii au fost decontați în grabă la final de an bugetar, lucrările au rămas în urmă, iar firma executantă a dispărut între timp. Deși Curtea de Conturi a stabilit existența unui prejudiciu, acesta s-a „dizolvat” ulterior în expertize contradictorii și reevaluări contabile. În instanță, responsabilitatea a fost mutată, contestată și, în final, imposibil de probat. Verdictul din 2026 închide dosarul fără vinovați, dar cu costuri suportate din bugetul local și o investiție de peste 110.000 de euro, care rămâne simbolul unui eșec administrativ fără răspundere clară.
De la o investiție promisă în 2008 la un șantier prelungit, firma Cool Flor Construct dispărută și o răspundere care nu mai poate fi stabilită clar în instanță. Cazul de față este grăitor pentru un prejudiciu care există pe hârtie, dar se dizolvă în detalii contabile, expertize și proceduri.
Banii au plecat primii
În decembrie 2008, la final de an bugetar și sub presiunea pierderii finanțării, Primăria comunei Scânteia, prin pimarul de atunci, Fănică Săcăleanu, a luat o decizie care avea să genereze un litigiu întins pe aproape două decenii: a plătit în avans aproape integral lucrările pentru construirea unui cămin cultural în satul Bodești.
Dintr-un contract de aproximativ 579.000 de lei, autoritatea locală a decontat rapid peste 556.000 de lei. Argumentul oficial a fost acela că dacă banii nu erau cheltuiți până la finalul anului, trebuiau returnați la bugetul de stat. Lucrările, însă, nu au ținut pasul cu plățile.
Constructorul a dispărut, lucrările au rămas în aer
Firma contractată a intrat ulterior în faliment și a fost radiată în 2015. Între timp, șantierul a avansat fragmentat – unele lucrări au fost realizate cu întârziere, altele au fost executate parțial, iar o parte ar fi fost continuate informal, din resurse proprii, de fostul administrator al societății. Rezultatul a fost o clădire neterminată ani la rând și un dezechilibru între banii plătiți și lucrările efectiv executate.
Curtea de Conturi a intervenit încă din 2013, cerând înregistrarea plăților nelegale, stabilirea prejudiciului și recuperarea integrală a sumelor. Dar recuperarea nu s-a produs.
Un prejudiciu care a dispărut în timpul proceselor
În 2019, după expertize tehnice, comuna a înregistrat în contabilitate un prejudiciu de 139.656,93 lei — diferența dintre banii plătiți și lucrările neacoperite. Această sumă a devenit fundamentul unui proces deschis în 2021 împotriva fostului primar, aflat la final de mandat. Doar că între timp, situația din teren s-a schimbat din nou.
Un proces-verbal de inventariere din 2020 indică existența unor lucrări executate, dar nerecepționate, în valoare de aproximativ 69.000 de lei. Alte lucrări nu au fost incluse în evaluări. Cu alte cuvinte, ceea ce era considerat prejudiciu „cert” în 2019 devenise, până în instanță, o valoare contestabilă.
Primăria a susținut că fostul primar a decis plata anticipată, nu a recuperat prejudiciul și nu a aplicat măsurile impuse de Curtea de Conturi.
La rândul său, fostul edil Fănică Săcăleanu a răspuns că plata a fost legală și necesară pentru a nu pierde finanțarea, nu putea anticipa falimentul firmei, recuperarea prejudiciului nu era exclusiv în atribuția sa, iar prejudiciul nu este cert.
Mai mult, apărarea a ridicat o problemă-cheie – inițial, prejudiciul fusese atribuit constructorului. Ulterior, fără o bază juridică explicită, acesta a fost transferat în sarcina primarului, printr-o simplă înregistrare contabilă și o declarație de asumare.
Procesul care nu s-a închis în fapt
Dosarul a trecut de la Judecătorie la Tribunal și a generat cereri de modificare, tentative de introducere a altor responsabili (contabil, diriginte de șantier), multiple expertize tehnice, obiecțiuni și recalculări. Timp de aproape patru ani, instanța a încercat să stabilească un lucru essential – cât este, de fapt, prejudiciul și cine îl datorează. Expertizele au fost refăcute, contestate, recalibrate la prețurile din momentul execuției, nu la cele actuale. În final, în 2026, instanța a închis cercetarea.
Verdictul: costuri, fără vinovați
Hotărârea Tribunalului a respins acțiunea comunei ca neîntemeiată. Cu alte cuvinte, prejudiciul nu a fost dovedit suficient de clar, răspunderea fostului primar nu a putut fi stabilită, iar cererile conexe au căzut.
În schimb, comuna a rămas cu ani de litigii, costuri de expertiză de peste 9.000 de lei și obligația de a plăti diferențe de onorarii.
Totul pentru că un primar grăbit a stabilit, cu concursul Consiliului Local de atunci, că este în beneficiul comunei să fie cheltuite pe repede înainte niște fonduri, de aici și atribuirea în grabă a contractului de lucrări și, ulterior, controlul tardiv al execuției și dificultăți majore în recuperarea prejudiciilor. În final, nimeni nu plătește direct.
