Onorată adunare, stimabile cititorule, află că, pe când țara ardea mocnit la vatră, iar contribuabilul oftează ca samovarul uitat pe foc, ai noștri bravi reprezentanți – Don Costelo, Papagalul Morar și vestitul Costicâ Linge Klanță – au zis să dea o fugă până la Briuxel, că doar n-o să stingă ei incendiul cu vorbe!
„Invitațiune distinsă!”, strigă Don Costelo, aranjându-și gulerul de european. „Pe cheltuiala doamnei europarlamentar!”, ciripi Papagalul Morar, repetând ca la gazetă. Iar Costicâ Linge Klanță, cu smerenie profesionistă, adăugă: „Să trăiți! Noi nu mergem pentru noi, ci pentru popor… să vedem cum e acolo, sus!”
Și ajunși la Bruxelles, mare minune! Clădiri, instituții, coridoare lungi cât promisiunile electorale! „Aici se decide tot!”, exclamă Papagalul, notând conștiincios. „De la burse, până la drepturi!”, aprobă Don Costelo, privind în zare ca un om care a descoperit Europa… în Europa.
Costică Linge Klanță, mai modest din fire, șopti: „Puterea stă în cetățeni… dar să stea liniștită, că o ținem noi de grijă!”
Între două poze și trei mulțumiri protocolare, delegația înțelege profund că Uniunea nu e abstractă, ci foarte concretă: are bufet, are ghid și, mai ales, are invitații. „O oportunitate!”, zic toți la unison, de parcă ar fi găsit izvorul democrației la robinetul hotelului.
Iar acasă? Ei bine, acasă rămâne cum a fost: Ilie Sărăchie numără bănuții, țara mai scoate un fum, dar nu-i bai! Important e că avem reprezentare, avem vizite și, mai ales, avem mulțumiri din inimă.
„Trăiască Europa!”, conchide Don Costelo.
„Trăiască invitația!”, repetă Papagalul.
„Trăiască… cine trebuie!”, încheie Costică Linge Klanță, ștergându-și discret colțul gurii.
