Pe strada Fulger din Iași, unde fiecare câine știe cine e cine și fiecare pisică își poartă coada cu demnitate, se plimbă moftangiu’ nostru, Dumitriu Ermil, cunoscut de vecini drept „tătucul de la DSVSA”. Bibicul lui, sărmanul, tresaltă de fiecare dată când moftangiu’ își ridică sprâncenele ca pentru un discurs filozofic, căci fiecare mișcare a tătucului pare să aducă averi peste noapte: vile, terenuri și apartamente, toate ca prin farmec, în anul divorțului, uitate de lege vreo 17 ani!
Magafala din colțul străzii râde sub mustață și zice: „Dom’le, dacă ar fi fost muncă, poate ne-ar fi povestit, dar toată averea asta pare scoasă dintr-un film cu fantome și credite.” Și într-adevăr, creditul ipotecar de 137.600 de euro pare mai mult o baghetă magică decât un împrumut real, căci moftangiu’ susține că doar el a plătit ratele, în timp ce fosta soție… ei bine, ea n-a existat pe hârtie, doar pe numele proprietăților!
Și cum merge el pe trotuar, cu pași de inspector de top și aer de connoisseur al carnii expirate, bibicul și magafala îl urmăresc, încercând să înțeleagă cum se poate ca un om să aibă firmă de dezinsecție, pensiune pentru amorezi și chiar sediu social la vila de pe Fulger, fără să fie deranjat de nimeni. „Domnule”, zice bibicul, „asta e arta supraviețuirii: controale oarbe, legături invizibile și averi care cresc singure!”
Magafala dă din cap și râde: „Și noi ne plângem că nu găsim biletul la cinema! Ia uite-l pe tătuc, un adevărat maestru al invizibilului, care face avere din divorț uitat și firme de carton, în timp ce lumea normală se chinuie să-și plătească chiria!”
Și așa, moftangiu’ se îndepărtează, cu aerul unui erou tragic-comic, iar pe stradă rămân doar râsul nostru, al bibicului și al magafalei, care știu că viața, mai ales la Iași, e un teatru de absurd în care un tătuc poate face avere peste noapte și să rămână invizibil pentru lege, dar vizibil pentru toate privirile amuzate din jur.
La final, în colțul străzii, un câine și o pisică se uită unul la altul și schimbă câteva cuvinte:
— Câinele: „Ai văzut vila aia invizibilă?”
— Pisica: „Da… și tot invizibil e și simțul său de vinovăție!”
— Câinele: „Păi atunci hai să ne facem și noi un credit magic…”
