Doreluș Vitalul nu se mai prezintă. Îl știm. A mai fost aici. De fiecare dată când ne uităm la robinet cu speranță și la factură cu spaimă, el apare, calm, ca un clasic al administrației.
Anul acesta, Doreluș a venit de Crăciun. Costumat în Grinch instituțional, cu ședința în buzunar și cu scumpirea sub brad. În timp ce lumea punea varză la sarmale, el punea procente la apă. Discret. Online. Festiv.
La Doreluș, apa nu se scumpește, se „ajustează”. Nu se votează, se întâmplă. Nici nu apuci să întrebi „de ce?”, că deja curge mai scump. Instituțiile care ar trebui să-l oprească îl privesc atent, din poziția „nu ne băgăm”.
Primarii? Unii colindă „Absent”, alții „Mă abțin”, majoritatea „Pentru”. Un colind scurt, dar eficient. Cine cântă bine primește conducte, cine nu — explicații.
Și astfel, Grinchul de la robinet pleacă liniștit, lăsând în urmă un oraș cu apa mai scumpă și cu sărbători mai uscate. Dar stați fără grijă: Doreluș Vitalul nu e sezonier. Revine anual. Cu tot cu factură.
