A venit Crăciunul, stimabile cetățean, cu lumințe, promoții și speranța anuală că „de la anul o să fie mai bine”. Orașul e plin de oameni grăbiți, fiecare cu punga lui și cu credința că fericirea se găsește la reducere, preferabil în rate fără dobândă.
Moș Crăciun ne zâmbește din vitrine, bine hrănit și sigur pe el. El știe prețurile, noi doar le acceptăm. Copiii cer jucării, părinții cer reduceri, bunicii cer liniște — dar liniștea, ca și salariul decent, nu se mai aduce anul acesta.
La masa de Crăciun, familia e unită: unchiul explică politica mondială, mătușa știe toate bolile, iar verișorul are soluții pentru tot. Singurul mister rămâne de ce sunt mai puține sarmale, deși discuțiile sunt mai multe. Se mănâncă repede, se vorbește tare și se promite solemn că „de mâine ținem regim”.
Și totuși, pentru câteva ore, suntem mai buni, mai îngăduitori și mai dispuși să credem că România n-ar trebui reparată, ci mutată. Așadar, să scoatem România din țară. S-o ducem în America! Sau măcar să mai stăm un Crăciun împreună și să ne prefacem că merge.
Spiritul trece. Factura rămâne.
