Într-un colț luminos al Iașului, unde fântânile scuipă apusuri de aur și boul încă se mai roagă în ritm de fanfară, s-a petrecut o tragedie modernă: o grădiniță a fost botezată „Sfântul Ioan Botezătorul”. Și cine să observe această denumite drept „cataclism spiritual”? Doamna Cozet Chichărău, bibicilor, liber profesionistă și vicecampioană mondială la indignare pe Facebook.
„Smerenia?! Ascetismul?! În era inteligenței artificiale?!” se înfioară moftangița, tremurând cu degetul pe ecranul magic. Nu contează că bebelușii abia descoperă păpușa – trebuiau să aibă update automat și să facă chat cu roboți, ca să nu se piardă vreo oportunitate de inovare.
În viziunea Cozetâi, orice om modest este de fapt o relicvă de epocă bolșevică. Dacă nu-ți vin copiii cu CV în buzunar și robot-programați pentru Nobel până la trei ani, ești pierdut! Așa că propune, cu aceeași solemnitate cu care un poet ar boteza luna, ca următoarea creșă să fie „Sfântul Ioan Botezătorul – versiunea beta, cu Wi-Fi și update-uri automate”.
Și iată-ne, stimați ieșeni, în pragul unei epoci în care smerenia devine dizabilitate, ascetismul o infracțiune morală, iar postările de Facebook sunt arhivele progresului mondial. În timp ce restul lumii înaintează cu roboți și algoritmi, noi ne învârtim în jurul numelui unui sfânt. Dar să nu disperăm: poate în 2045 vom avea copii care, între două Lego-uri, își vor scana sufletul și îl vor posta pe Cloud.
Până atunci, Cozeta veghează. Și noi râdem.
