Doamna Iulica, scânteietoarea paradei, s-a înțolit șmecher de tot, bibici patrioți, la Ziua României, nu ca să defileze, ci ca să transforme strada într-un teatru de absurdități. Pălăria ei nu era doar pălărie: semnal rutier pentru priviri rătăcite și șoferi surprinși; mantaua ei nu era mantie: cort militar împotriva umbrelor invidioase. Când a pășit pe trotuar, tancurile au ezitat, soldații s-au uitat unii la alții, iar vântul s-a oprit să-i admire eleganța. Curcile, acele ființe nobile, au bocit în cor, convinse că asistă la o epocală demonstrație de putere. Oamenii încercau să-și facă poze, dar nimeni nu putea cuprinde în cadrele aparatului de fotografiat aura ei de avertisment meteo: cod galben de fashion necontrolat!
Iulica nu a vorbit; nu era nevoie. Prezența ei era suficientă pentru a opri orice vehicul mecanic sau organic. Soldații și steagurile se înclinau în fața ei, iar confetti nevăzute se ridicau singure în aer, doar ca să cadă peste umerii ei ca niște ploi de mătase. Curcile au început să alerge în cerc, într-un dans de respect și teamă. În acea zi, nimeni nu a mai vorbit despre paradele precedente: toate au fost umbrite de prezența Iulicăi.
Și, cum fiecare poveste absurdă trebuie să aibă un comentariu la nivel… ornitologic, două curci cocoțate pe tancuri s-au privit:
— Ai văzut tu vreodată așa ceva? O femeie care oprește tancuri doar cu privirea! — oftă prima.
— Și pălăria ei… semnal rutier? Mantaua… cort militar? Eu cred că ne prinde cod galben de fashion în aripi! — răspunse cealaltă.
— Cod galben de fashion necontrolat, exact! — și amândouă au început să danseze pe tancuri, imitând magia Iulicăi, convinse că astfel vor supraviețui fenomenului.
Ziua s-a încheiat, dar legenda rămâne: Iulica, bibicilor, pare a fi singura femeie din istoria paradei care a făcut curcile să danseze pe tancuri și tancurile să stea la respect, avertisment meteo inclus.
