Într-o nouă tentativă de jurnalism „investigativ”, publicația ReporterIS semnează o „dezvăluire” exclusivă despre cei 30 „cei mai bogați” magistrați din Iași. O listă stufoasă de nume, conturi bancare, case și mașini, prezentată cu insinuări, ton acuzator și fără vreo infracțiune concretă. Pe scurt: un inventar de averi publice, complet legal declarate, transformat într-o piesă de tabloid.

Dar cine este, de fapt, autorul acestei cruciade morale? Gabriel Gachi – jurnalist condamnat pentru conducere în stare de ebrietate – este cel care lovește în magistrații ieșeni. Probabil că unii dintre aceștia l-au și judecat și condamnat. Sub pretextul transparenței, sunt prezentate veniturile publice ale acestora cu un ton insinuant, scandalos și lipsit de fundament legal. Dar ce spune legea? Și mai ales… cine este cu adevărat cel care semnează aceste „dezvăluiri”?

Un „justițiar” cu cazier la volan

Ei bine, Gabriel Gachi, fondatorul și patronul ReporterIS, este un nume care ar putea apărea într-un alt top – cel al jurnaliștilor condamnați penal. Mai grav este însă faptul că autorul acestei campanii mediatice nu este un jurnalist cu o reputație profesională solidă, ci o persoană condamnată penal definitiv pentru conducere sub influența alcoolului. Gabriel Gachi, fondatorul publicației ReporterIS, a fost condamnat în 2024 la 1 an și 6 luni de închisoare cu suspendare, fiindu-i interzis dreptul de a conduce autovehicule pentru o perioadă de doi ani. A fost prins beat criță la volan, cu o alcoolemie considerabilă. Nu-i rău pentru cineva care acum face morală despre integritate și responsabilitate în sistemul judiciar. Gachi a prins o ocazie bună de a-și denigra judecătorii, i-au venit la mână, cum se zice, în actualul context de diabolizare a acestora, din cauza statutului special pe care îl au prin lege. Dar pe care politicienii ajunși la putere vor să îl demoleze.

Cine îi „anchetează” pe magistrați?

Un jurnalist condamnat penal semnează o campanie de denigrare mascată în investigație! Fabulos! Așa-zisa investigație despre magistrații ieșeni este, în esență, o listă publică a veniturilor legale, copiată din declarațiile de avere. Nimic ilegal, nimic nedeclarat. În schimb, tonul folosit este clar instigator: titluri bombastice, insinuări că „prea mulți bani” ar însemna corupție, și o obsesie pentru case și mașini – de parcă un magistrat ar trebui să trăiască în chirie și să circule cu trotineta.

Juridic vorbind, tot materialul este o amalgamare de date cu caracter personal (chiar dacă din surse publice), prezentate în mod tendențios, cu scopul de a denigra o categorie profesională. Este un clasic exemplu de libertate de exprimare deturnată în discurs instigator, fără dovezi, fără fapte penale, dar cu scop clar: decredibilizarea magistraților pe fondul conflictului cu actuala putere executivă.

Când „presa” devine bârfă cu pretenții

Gabriel Gachi nu e la prima abatere de la deontologia jurnalistică. A fost obligat în instanță să publice scuze publice și să plătească daune morale după ce a pierdut un proces de defăimare. Asta spune destul de clar cât de „curate” sunt intențiile din spatele publicației sale.
Întrebarea care se pune nu e „cât au în conturi magistrații?”, ci „cine îl împinge pe Gachi să atace sistematic justiția?”. Aici pot apărea speculații, dar ceea ce este cert e că acest demers are toate trăsăturile unui atac orchestrat – selectiv, tendențios și lipsit de substanță penală.

Concluzie: ipocrizie cu pretenții de morală

Este aproape poetic ca un jurnalist cu cazier să încerce să „curețe” sistemul judiciar. E ca și cum un braconier ar da lecții de conservare ecologică. În timp ce magistrații din Iași își declară transparent veniturile, cel care-i „anchetează” n-a fost în stare să declare un pahar în plus la volan. Pe de o parte, judecători și procurori care, indiferent de opinii sau decizii, și-au declarat averile conform legii. Pe de alta – un jurnalist cu cazier penal activ, care folosește platforma sa pentru a distribui conținut manipulator, înrămat în sloganuri de „transparență”.

Este ironic – dacă nu cinic – ca un jurnalist condamnat penal să dea lecții despre etică magistraților.

Să nu uităm: libertatea presei este un pilon al democrației. Dar când e folosită pentru vendete personale, manipulare și răfuieli politice, nu mai vorbim de presă. Vorbim de propagandă. Iar în cazul ReporterIS, pare că e scrisă mai degrabă cu amărăciune și regret decât cu cerneală. Această „investigație” nu este altceva decât un pamflet tendențios, ambalat în haina jurnalismului. Nu e o anchetă. Nu e presă. Este vendetă personală, cu posibile ramificații politice.

Legal vorbind, această practică este cel puțin abuzivă. Deși datele provin din surse publice, modul în care sunt prezentate poate constitui: instigare la ură și discreditare profesională, o formă de presiune publică asupra unor magistrați, și, posibil, o încălcare a dreptului la respectarea vieții private (CEDO a statuat în numeroase rânduri că inclusiv persoanele publice au dreptul la demnitate și reputație).

Într-o societate democratică, critica e firească. Dar când critica vine din partea unui condamnat penal și este direcționată obsesiv către o categorie profesională vulnerabilă în fața presiunilor, e clar că miza e alta.

Nu ne lăsăm manipulați. Mai ales de cei care, înainte să moralizeze, ar trebui să-și spele propriul cazier.