* În timp ce România plângea moartea unei tinere mame ignorate într-un spital public, la Iași se derula un alt episod al nepăsării sistemice: o poveste despre bani, influență și protecție instituțională.
* În centrul scandalului – nora rectorului Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” Iași, implicată într-un caz cu miros de imunitate personalizată.
* Cele două cazuri s-au derulat în perioade foarte apropiate, în a doua jumătate a anului 2023 și începutul lui 2024.

Cazul morții Alexandrei Ivanov la Botoșani și scandalul norei rectorului UMF Iași NU au legătură directă. Compararea lor vine din coincidența temporală și din faptul că ambele reflectă disfuncții grave din sistemul medical și instituțional: într-un caz, o pacientă moare ignorată; în celălalt, o persoană influentă evită responsabilitatea. Efectul? Același: un stat care nu protejează cetățenii, dar își protejează cercurile de putere.

Moartea care a cutremurat țara: cazul Alexandra

În august 2023, Alexandra Ivanov, în vârstă de 25 de ani, a fost internată la Maternitatea din Botoșani cu sângerări și dureri abdominale. Timp de aproape șapte ore, medicii ar fi ignorat apelurile sale. Femeia a murit în zori, într-un pat de spital, fără să fi fost tratată corespunzător.
Ancheta Direcției de Sănătate Publică a descoperit grave deficiențe: lipsă de intervenție medicală, dotări inadecvate și condiții insalubre. Parchetul a deschis un dosar penal pentru ucidere din culpă. Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a calificat situația drept „inadmisibilă”, însă până în prezent niciun medic nu a fost inculpat.
Familia Alexandrei a intentat o acțiune civilă în valoare de peste 7 milioane de euro.

Cealaltă față a nepăsării: cazul Iași

În aceeași perioadă, un scandal aparent fără legătură izbucnește în Iași, cu epicentrul la UMF. Ioana Sadiye Scripcariu, nora rectorului Viorel Scripcariu, este dată în judecată pentru că a încasat circa 327.000 de lei (≈70.000 de euro) pentru un teren, fără a finaliza tranzacția. Timp de ani, vânzătorul a așteptat semnarea contractului, dar a fost forțat să se adreseze instanței.Tribunalul a instituit sechestru pe mai multe bunuri ale Ioanei: terenuri și cote din proprietăți din Iași și Bucium. Doar returnarea integrală a sumei a evitat executarea silită completă. Contactată telefonic la vremea respectivă de jurnaliști, Ioana a refuzat să comenteze detalii despre litigiile în care era implicată, declarând: „Îmi pare rău, dar nu sunt dispusă să dau informații. Încă nu pot vorbi despre acest proces. Dosarul e în desfășurare și atât vă pot spune”

Concurs cu comisie de cumătrie

Aceasta nu este singura controversă din jurul norei rectorului. În 2025, Ioana a fost angajată ca asistent universitar la UMF Iași, în cadrul unei proceduri de concurs considerate netransparente de surse interne. Atât momentul angajării, cât și lipsa afișării publice a dosarelor de concurs au alimentat suspiciuni de nepotism. Într-un interviu-bilanț din decembrie 2023, rectorul vorbea despre reforma curriculumului și examenelor digitale: „Susțin ideea că un student de la UMF (…) nu poate să facă facultatea la distanță.”
„În ședința de Senat am subliniat că (…) vom interveni cu fermitate la sincope în predare”
Aceste declarații — deși pozitive în ton — coincid cu perioada în care presa critica lipsa de transparență în procesul de angajare a norei. În presă au apărut atunci detalii că profesorii din comisie la concurs au fost „cumătrul și finul rectorului. De asemeni, rectorul a evitat complet să facă declarații specifice despre angajarea sau concursul norei sale.

Bani publici și contracte controversate

În paralel, o firmă numită Grup Construcții Est, despre care surse afirmă că ar avea legături cu conducerea UMF, a obținut contracte în valoare de 12 milioane de euro pentru renovarea unor clădiri universitare. Potrivit unei postări virale din martie 2025, compania ar fi prezentat documente false pentru a câștiga licitațiile.
Sub conducerea rectorului Viorel Scripcariu, UMF Iași a direcționat contracte de milioane către firma Grup Construcții Est, aceeași care a renovat și vila rectorului. Printre cele mai discutate: cantina studențească cu „bibliotecă virtuală” (49 mil. lei), reabilitarea unui cămin (10 mil. lei) și restaurarea Casei Meseriașilor (60 mil. lei). Toate ridică suspiciuni privind conflicte de interese, mai ales că firma a fost acuzată că a depus documente false, fără ca universitatea să intervină. În paralel, licitațiile au fost contestate, iar alte firme eliminate din start, într-un model în care fondurile publice par să fie gestionate în cercuri închise. Este important de menționat că, deși rectorul a fost contactat în repetate rânduri de către mass-media pentru a oferi clarificări sau puncte de vedere oficiale, nu a existat o reacție publică detaliată sau o declarație oficială din partea sa referitoare la aceste acuzații. Prea mare! Prea tare în funcție să dea socoteală pentru modul de cheltuire a banului public. Rectorul și nora, o familie puternică. Statul se face preș în fața lor.

Două tragedii, același sistem

În timp ce la Botoșani o tânără dintr-o familie obișnuită, fără putere și privilegii, murea cu zile într-un salon de spital, iar familia aștepta dreptate, la Iași se derulau mecanisme discrete de protejare a celor privilegiați. Două povești care, deși diferite ca formă, arată aceeași boală cronică: lipsa de responsabilitate, selecția pe bază de influență, și impunitatea funcțională în fața legii.
Organele judiciare au reacționat prompt în cazul morții Alexandrei – anchete penale, demiteri, controale încrucișate. Dar sistemul.nu a făcut nici un efort să prevină moartea fetei. A murit cu zile, ignorată de cei care trebuiau să se dea peste cap să îi salveze viața. În cazul scandalului de la UMF Iași, intervenția statului a fost formală: instanțele au făcut pașii legali, dar nicio autoritate nu a cercetat cum s-au făcut angajările sau ce contracte a primit Grup Construcții Est.

Epilog – Cine ne apără de stat?

Cele două cazuri s-au derulat în paralel, în același climat social: neîncredere în sistemul medical, acuze de impunitate, și atenție mediatică crescută.
Această coincidență temporală a dus la impresia că ar fi legate, dar ele nu au conexiuni directe – doar contextul sistemic le unește: corupție instituțională, lipsă de responsabilitate și acces inegal la justiție. Cazurile Botoșani și Iași nu sunt excepții. Sunt doar cele care au ieșit la suprafață. Un stat care lasă oameni să moară în spitale și protejează cercuri de interese din universități sau instituții publice e un stat bolnav.

Doua destine diferite, tratate diferit de sistem. Pe de o parte, o favorizata a sorții, cu socru cu funcție mare, pentru care sistemul se face luntre și punte să îi netezească drumul în viață. De cealaltă parte, o tînără dintr-o familie obișnuită, pentru care sistemul nu ridică nici măcar un deget să îi salveze viața la restriște. Deși oamenii sistemului sunt plătiți de cei ca ea să facă acest lucru.
Alexandra a murit pentru că nimeni nu și-a făcut datoria.