Examenul de admitere la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași a adunat anul acesta peste 2.000 de candidați, cu peste 300 mai mulți decât în sesiunea precedentă. Interesul pentru profesia de medic rămâne ridicat, iar Iașul își păstrează statutul de unul dintre cele mai importante centre universitare medicale din România. Dincolo de cifrele admiterii se află însă o realitate care însoțește sistemul sanitar de mai bine de două decenii: după ce statul investește ani de studiu și zeci de mii de euro în formarea unui medic, o parte dintre absolvenți aleg să își construiască viitorul profesional în spitalele din alte țări europene.
Peste 2.000 de tineri au ieșit duminică din sălile Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași după unul dintre cele mai importante examene din viața lor. Pentru cei mai mulți, admiterea reprezintă începutul unui drum care înseamnă șase ani de facultate, ani de rezidențiat și, în cele din urmă, o carieră în sistemul medical.
Universitatea ieșeană a înregistrat în această sesiune 2.010 candidați pentru programele de licență, cu peste 300 mai mulți decât anul trecut, când au fost înscrise 1.709 persoane. Creșterea este semnificativă și confirmă că medicina continuă să fie una dintre puținele specializări universitare care atrag un număr mare de absolvenți de liceu, într-o perioadă în care multe facultăți din România se confruntă cu scăderea populației școlare și cu un interes tot mai redus pentru studiile universitare.
La prima vedere, cifrele transmit un mesaj optimist. Mii de tineri aleg în continuare medicina, iar concurența rămâne ridicată la specializările considerate de prestigiu.
Privite în perspectivă, ele ridică însă o întrebare pe care sistemul sanitar românesc încearcă de ani buni să o rezolve: câți dintre acești candidați vor ajunge să trateze pacienți în spitalele din România și câți își vor începe cariera în alte state europene?
Medicina și Medicina Dentară rămân principalele opțiuni
La Facultatea de Medicină s-au înscris 1.034 de candidați pentru 450 de locuri finanțate de la buget, ceea ce înseamnă o concurență de 2,30 candidați pe un loc. Este cea mai mare comunitate de candidați din cadrul universității și confirmă că specializarea continuă să reprezinte principalul pol de atracție pentru viitorii studenți.
Cea mai mare concurență nu s-a înregistrat însă la Medicină, ci la Medicină Dentară, unde 349 de candidați au concurat pentru 90 de locuri bugetate, adică 3,88 candidați pe fiecare loc.
Interesul pentru Medicina Militară este, de asemenea, în creștere. Pentru cele 10 locuri bugetate au fost depuse 29 de dosare, ceea ce înseamnă o concurență de 2,9 candidați pe loc.
Rectorul UMF Iași, prof. univ. dr. Viorel Scripcariu, a apreciat că interesul pentru universitate este unul în creștere și a anunțat dezvoltarea unor noi programe de studii, inclusiv în cadrul noii Facultăți de Științe ale Sănătății.
În același timp, admiterea din acest an confirmă și o tendință observată în ultimii ani: interesul candidaților începe să se concentreze tot mai mult pe anumite specializări, în timp ce altele pierd constant teren.
Farmacia continuă să piardă candidați
Dacă la Medicină și Medicină Dentară concurența rămâne ridicată, imaginea este complet diferită la Facultatea de Farmacie.
Pentru cele 30 de locuri bugetate disponibile s-au înscris doar 23 de candidați, ceea ce înseamnă că nici măcar toate locurile finanțate de stat nu pot fi ocupate.
Situația nu este una izolată.
Și alte programe au înregistrat un interes redus. La Audiologie și protezare auditivă s-au înscris doar patru candidați pentru 15 locuri, iar la Asistență Medicală Generală Militară un singur candidat pentru 15 locuri.
De altfel, tendința poate fi urmărită și în evoluția ultimilor ani.
În sesiunea precedentă, la Farmacie concurența era de aproximativ 0,47 candidați pe un loc bugetat. Anul acesta, raportul rămâne sub pragul unui candidat pentru fiecare loc finanțat de stat.
Și alte programe de studii au înregistrat scăderi similare ale concurenței, ceea ce arată că, în interiorul universităților de medicină, interesul candidaților începe să se redistribuie către specializările considerate cu perspective profesionale mai bune.
Mai mulți candidați decât anul trecut, dar sub nivelul înregistrat în urmă cu câțiva ani
Creșterea cu peste 300 de candidați față de anul trecut este una dintre cele mai importante evoluții ale acestei sesiuni de admitere.
Totuși, dacă analiza este extinsă pe ultimii cinci-șase ani, imaginea este mai nuanțată.
În perioada 2020–2023, concurența la Facultatea de Medicină depășea constant trei candidați pe un loc bugetat, atingând chiar 4,22 candidați pe loc în 2020, atunci când universitatea scosese la concurs un număr mai redus de locuri.
Ulterior, pe măsură ce oferta educațională a crescut, iar numărul locurilor disponibile a fost majorat, concurența s-a stabilizat în jurul valorii de doi candidați pe un loc.
Creșterea din acest an arată că interesul pentru medicină rămâne ridicat, însă competiția dintre marile centre universitare din România este tot mai echilibrată.
Iar comparația cu celelalte universități medicale din țară arată că, deși Iașul continuă să fie unul dintre cele mai importante centre de formare a viitorilor medici, nu mai este și cel mai disputat.
Iașul rămâne printre marile centre universitare medicale. Bucureștiul conduce detașat, iar Craiova urcă surprinzător în clasament
Dacă numărul total al candidaților confirmă că Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași continuă să fie unul dintre cele mai importante centre universitare medicale din România, comparația cu celelalte universități arată o competiție tot mai echilibrată.
Anul acesta, UMF „Carol Davila” București a înregistrat un nou record de participare. Aproape 6.900 de candidați s-au înscris la admitere pentru toate programele de licență, dintre care 2.727 doar la Facultatea de Medicină. Raportat la cele 725 de locuri bugetate, concurența ajunge la 3,76 candidați pe loc, cea mai ridicată din România.
Capitala rămâne astfel principalul centru de atracție pentru viitorii studenți la medicină, atât prin numărul mare de locuri, cât și prin prestigiul universității și oportunitățile oferite ulterior în marile spitale universitare.
Pe locul al doilea în ceea ce privește concurența se află UMFST „George Emil Palade” Târgu Mureș. Aici, programul de Medicină în limba română a atras 552 de candidați pentru 172 de locuri bugetate, ceea ce înseamnă o concurență de 3,21 candidați pe loc. Dacă sunt incluse și programele în limba maghiară și Medicina Militară, universitatea a înregistrat 927 de candidați pentru 347 de locuri finanțate de la buget.
Surpriza admiterii din acest an vine însă de la UMF Craiova.
Deși universitatea nu se apropie de București sau Iași în ceea ce privește numărul total al candidaților, raportarea la numărul locurilor disponibile schimbă complet ierarhia. Cu 696 de candidați și 265 de locuri bugetate, Craiova ajunge la o concurență de 2,63 candidați pe loc, depășind atât Clujul, cât și Iașul.
La UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, una dintre cele mai căutate universități medicale din România, s-au înscris 888 de candidați pentru programele de Medicină și Medicină Militară. Concurența este de aproximativ 2,47 candidați pe un loc bugetat, ceea ce plasează Clujul imediat înaintea Iașului.
În acest clasament, UMF „Grigore T. Popa” din Iași ocupă următoarea poziție, cu 1.034 de candidați pentru 450 de locuri bugetate la Facultatea de Medicină și o concurență de 2,30 candidați pe loc.
Foarte aproape se află și UMF „Victor Babeș” Timișoara, unde 760 de candidați concurează pentru 329 de locuri bugetate, rezultând o concurență de 2,31 candidați pe loc.
Diferențele dintre marile centre universitare nu mai sunt atât de mari ca în urmă cu un deceniu. Dacă Bucureștiul își păstrează poziția dominantă, celelalte universități formează un grup relativ compact, în care concurența oscilează între două și trei persoane pentru fiecare loc finanțat de la buget.
O investiție care începe din prima zi de facultate
Pentru fiecare dintre cei peste 2.000 de candidați care au susținut examenul la Iași, admiterea reprezintă doar începutul unui proces de formare care se întinde pe aproape un deceniu.
În cazul studenților admiși pe locurile finanțate de la buget, costurile sunt suportate integral de statul român.
Estimările din sistemul universitar arată că formarea unui medic costă aproximativ 30.000 de euro doar în cei șase ani de facultate, fără a lua în calcul cheltuielile aferente perioadei de rezidențiat. Raportat anual, investiția este estimată la aproximativ 19.000 de lei pentru fiecare student, sumă care acoperă activitatea didactică, pregătirea practică și infrastructura necesară procesului educațional.
În cazul studenților care urmează facultatea cu taxă, costurile sunt suportate din fonduri proprii.
La Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, taxa de școlarizare aprobată pentru anul universitar 2026–2027 este de 13.000 de lei pentru studenții din anul I la specializarea Medicină. Taxele diferă ușor în funcție de anul de studiu, astfel încât, pentru un student care rămâne integral la taxă, costul total al celor șase ani de facultate ajunge la aproximativ 74.000 de lei, fără a include cheltuielile de cazare, materiale didactice sau alte costuri de întreținere.
Indiferent dacă pregătirea este finanțată de stat sau de student, formarea unui medic presupune una dintre cele mai lungi și mai costisitoare investiții din sistemul universitar românesc.
Iar după cei șase ani de facultate urmează o nouă etapă: rezidențiatul, perioadă în care viitorii specialiști sunt salarizați și pregătiți în spitalele din România.
Tocmai această investiție, întinsă pe aproape un deceniu și susținută în mare parte din fonduri publice, readuce în discuție o întrebare pe care autoritățile o formulează tot mai des în ultimii ani: ce se întâmplă cu medicii după ce termină pregătirea și câți aleg să profeseze în România?
După facultate începe adevărata provocare: câți dintre noii studenți vor rămâne în România
Pentru cei peste 2.000 de candidați care au susținut examenul la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, admiterea reprezintă doar primul pas. Urmează șase ani de facultate, apoi rezidențiatul și, în cele din urmă, alegerea locului în care își vor construi cariera.
În jurul acestei ultime etape s-a construit, în ultimii ani, una dintre cele mai importante dezbateri din sistemul sanitar românesc.
România continuă să pregătească mii de medici în fiecare an, însă o parte dintre aceștia aleg, după finalizarea studiilor sau după terminarea rezidențiatului, să profeseze în alte state europene.
Fenomenul nu este nou.
De mai bine de două decenii, migrația medicilor reprezintă una dintre principalele provocări ale sistemului medical, în condițiile în care numeroase spitale, în special cele din orașele mici și din mediul rural, reclamă dificultăți în ocuparea posturilor vacante.
În același timp, marile universități de medicină continuă să atragă mii de candidați în fiecare sesiune de admitere.
Aproape 22.000 de medici și-au exprimat intenția de a pleca în ultimul deceniu
Nu există o evidență oficială care să arate câți medici au părăsit efectiv România în fiecare an.
Există însă un indicator folosit constant pentru a măsura amploarea fenomenului: numărul certificatelor profesionale curente („good standing”) eliberate de Colegiul Medicilor din România.
Aceste documente sunt necesare medicilor care doresc să își exercite profesia într-un alt stat și reprezintă, în practică, cel mai apropiat indicator al intenției de plecare.
Datele centralizate de Colegiul Medicilor arată că, în ultimii zece ani, aproape 22.000 de medici au solicitat astfel de certificate.
În primii ani ai perioadei analizate erau eliberate frecvent peste 1.300–1.500 de certificate anual. Ulterior, numărul solicitărilor a început să scadă, inclusiv în perioada pandemiei, ajungând în ultimii ani la aproximativ 800–1.000 de cereri anual.
Scăderea nu înseamnă însă dispariția fenomenului.
Numai în ultimii cinci ani, aproximativ 6.000 de medici au solicitat documentele necesare pentru a putea profesa în afara României.
Estimările recente arată că între 21.000 și 22.000 de medici români lucrează în prezent în străinătate, cele mai importante comunități fiind în Germania, Franța și Grecia.
Germania rămâne principala destinație, cu aproape 5.000 de medici români care profesează în sistemul medical german.
Cele mai afectate sunt specialitățile în care România are deja deficit de personal
Migrația nu afectează în mod egal toate domeniile medicale.
Printre specialitățile în care plecările sunt cel mai frecvent întâlnite se numără medicina de familie, chirurgia generală, medicina de urgență, radiologia și psihiatria, exact domenii în care autoritățile și managerii de spitale reclamă de ani buni lipsa personalului.
În multe localități din România, în special în mediul rural și în orașele mici, posturile rămân neocupate luni sau chiar ani, în timp ce marile centre universitare continuă să pregătească noi generații de medici.
La Iași, de exemplu, în Centrul Universitar al UMF „Grigore T. Popa” sunt înscriși anual în jur de 700 de noi medici rezidenți, iar numărul total al celor aflați simultan în pregătire depășește 3.000.
Aceștia reprezintă una dintre cele mai importante resurse umane pentru spitalele din regiunea Moldovei și nu numai.
Premierul propune ca medicii formați din bani publici să lucreze câțiva ani în România
În contextul discuțiilor despre deficitul de personal medical și migrația specialiștilor, premierul Ilie Bolojan a readus în atenție ideea ca absolvenții care beneficiază de studii și rezidențiat finanțate din fonduri publice să aibă obligația de a lucra o perioadă în sistemul medical românesc.
„Dacă un student la Medicină beneficiază de pregătire medicală – studii plătite de la buget, rezidențiat plătit de stat – atunci ai o obligație față de țară și cel puțin câțiva ani de zile trebuie să lucrezi undeva în România”, a declarat premierul.
Acesta a susținut că distribuirea personalului medical ar trebui corelată mai bine cu nevoile sistemului sanitar.
„Trebuie să avem curajul să luăm niște decizii care uneori nu sună bine și să distribuim o parte din medicii noștri acolo unde este nevoie, în ruralul mai îndepărtat, în urbanul mic”, a afirmat Ilie Bolojan.
