Un loc al vieții, transformat într-un spațiu al umilinței
Maternitatea ar trebui să fie locul unde începe viața — nu unde începe trauma. Cu toate acestea, tot mai multe mame din Iași descriu experiențe greu de ignorat la Maternitatea Cuza Vodă. Relatările lor, apărute în mediul online, conturează imaginea unui sistem în care empatia este înlocuită de iritare, iar grija — de indiferență.
Femeile spun că nu vin în spital „de bine”, ci împinse de durere, frică și riscuri reale. În loc de sprijin, unele susțin că au primit răceală și replici tăioase.
Una dintre paciente povestește un episod care spune mai mult decât orice statistică:
„Nu vă comportați ca și cum pacientul e o povară (…) să nu cumva să vă deranjeze de la serialul de la ore 20. Am pățit-o chiar eu – o replică de genul: «Of, acum s-a găsit și asta să vină».”
Într-un moment de vulnerabilitate maximă, când durerile erau puternice și riscul de a pierde sarcina ridicat, reacția personalului nu a fost una de sprijin, ci de deranj.
Robert Dâncă la volanul unui bolid de peste 100.000 euro
In tot acest timp managerul spitalui Maternitatea Cuza Vodă Iași, e implicat prin firma tatălui pensionar de 76 ani in afaceri in domeniul medical prin firma SC TOP MEDICAL CRONIC SRL. Bolidul pe care-l conduce fiul este achiziționat prin leasing de firma tatălui pensionar. Cum reușeste un pensionar de 76 ani să fie implicat in mai multe firme din domeniul medical,achiziționate in ultimii ani numai fiul Robert Dâncă știe.
„Nu suntem aici să vă mângâiem pe spate”
O altă mamă descrie o experiență și mai gravă. Însărcinată în 27 de săptămâni, cu risc de avort, aceasta spune că a fost tratată cu ostilitate pentru simplul fapt că a cerut informații despre tratamentul administrat:
„Am fost deranjantă doar pentru că am întrebat de tratament. Când am întrebat de ce mi se vorbește așa, mi s-a răspuns că «doamnele asistente nu sunt aici să mângâie pe spate».”
Femeia spune că presiunea psihică a fost atât de mare încât a ales să se externeze:
„M-am externat din cauza stărilor provocate de ele.”
„Huliganism îmbrăcat în halat”
Problemele nu par să fie noi. O altă pacientă vorbește despre două nașteri, la distanță de ani, dar cu același tipar de comportament:
„Personalul lasă de dorit (…) nașterea a fost traumatizantă pentru felul în care se poartă cu pacientele. Noi avem nevoie de empatie, nu huliganism îmbrăcat în halat.”
O problemă de sistem, nu de cazuri izolate
Mărturiile se adună și conturează o realitate îngrijorătoare: nu mai vorbim despre excepții, ci despre un tipar. Femeile acuză nu doar lipsa de empatie, ci și o inversare a rolurilor în spital — unde unele asistente adoptă o atitudine de superioritate, inclusiv față de pacient sau actul medical în sine.
„Să le amintească cineva că medicul ia decizii, iar ele doar fac ce li se cere. Nu sunteți șefele medicilor!”
Naștere naturală la maternitatea Cuza Vodă din Iași. „Îmi vorbeau urât și nu credeau că mă doare atât de tare pe cât țipam”
Consecințe: frică, traumă și depresie
Impactul nu este doar emoțional pe termen scurt. Unele mame avertizează că astfel de experiențe pot contribui la probleme serioase după naștere:
„Din cauza lor ajung multe mame în depresie post-partum. Ele au ales să fie acolo. Noi, nu.”
Într-un moment în care sistemul medical vorbește despre natalitate în scădere și despre nevoia de sprijin pentru mame, astfel de relatări ridică semne serioase de întrebare.
Dincolo de revoltă, mesajul este unul simplu:
„Nu vă cere nimeni mai mult decât scrie în fișa postului. Fiți oameni.”
Pentru că, într-un spital, profesionalismul fără empatie nu este suficient. Iar când pacientul ajunge să se teamă de cei care ar trebui să-l ajute, problema nu mai poate fi ignorată.
