Dr. Adnana Dina Toma Jaramani, medic primar Chirurgie pediatrică, Arcadia
Hidrocelul reprezintă o acumulare nedureroasă de lichid în jurul unuia sau ambelor testicule.
Există două tipuri de hidrocel: congenital și dobândit.
Hidrocelul congenital (înnăscut) are un mecanism de apariție simplu: în timpul vieții intrauterine, testiculele se formează în abdomenul fătului, apoi migrează spre scrot prin niște canale numite peritoneo-vaginale. După ce testiculele ajung în scrot, aceste canale se închid în perioada perinatală, însă la unii băieți închiderea se produce mai târziu, astfel încât rămâne o comunicare între burtica bebelușului și scrot, prin care se scurge lichid peritoneal.
Hidrocelul congenital se poate asocia cu o hernie inghinală, poate apărea la 1-2% dintre nou-născuți și este de mai multe tipuri:
- testicular, care poate fi comunicant (lichidul circulă între scrot și abdomen) sau necomunicant (canalul peritoneo-vaginal s-a închis, dar în scrot a rămas lichid);
- funicular (chistul de cordon spermatic), când lichidul peritoneal persistă pe canalul inghinal, canal care s-a închis inferior și superior de acest chist.
Hidrocelul dobândit (secundar) este doar testicular și apare după un traumatism, o infecție, o intervenție chirurgicală etc.
Când se bănuiește că cel mic are un hidrocel?
Este întotdeauna luat în discuție un hidrocel la copil atunci când există:
- mărire în volum a scrotului pe o parte sau pe ambele părți, nedureroasă (hidrocel testicular); poate fi prezentă de la naștere sau poate apărea pe parcursul primilor ani de viaţă;
- o formațiune în regiunea inghinală, rotundă/ovalară, bine delimitată, de dimensiuni variabile, relativ dură, imobilă, nedureroasă (chist de cordon spermatic).
Cum se stabilește cu certitudine diagnosticul?
Examenul clinic este esențial, ocazie cu care trebuie efectuată şi transiluminarea (medicul pune o sursă de lumină pe scrot pentru a se vedea prin transparența pielii lichidul intrascrotal și umbra testiculului); astfel se pune diagnosticul diferențial cu o hernie sau o tumoră.
Pentru diagnosticul de certitudine pot fi necesare și investigații complementare:
- ecografia testiculară/inghino-scrotală;
- examenul urinii;
- CT/IRM, rar, când diagnosticul este neclar.
Când trebuie tratat hidrocelul la copii și care este tratamentul adecvat?
Tratamentul hidrocelului este doar chirurgical și are ca scop:
- întreruperea comunicării dintre scrot și abdomen și eliminarea lichidului (hidrocel congenital);
- întreruperea comunicării și excizia chistului (chistul de cordon spermatic);
- evacuarea lichidului și îndepărtarea țesutului din jurul testiculului (vaginala testiculară) care secretă lichid în exces (în hidrocelul secundar).
Se recomandă intervenția dacă hidrocelul:
- nu se resoarbe în primul an de viață, în cazul hidrocelului congenital;
- devine din ce în ce mai mare;
- apare după un traumatism, o infecție, o intervenție chirurgicală și nu dispare în 3-6 luni.
De reținut!
- Hidrocelul reprezintă apariția unei colecții lichidiene în jurul unuia sau ambelor testicule.
- Apare frecvent la nou-născuții prematuri, însă se poate forma la orice vârstă.
- Poate fi total asimptomatic.
- De obicei se observă o tumefacție scrotală.
- Atunci când hidrocelul nu dispare în primul an de viață al copilului sau se mărește, se impune operația.
- Intervenția chirurgicală desființează canalul inghinal și întrerupe comunicarea dintre cavitatea peritoneală și scrot.
- Întotdeauna când se bănuiește un hidrocel sau se observă orice modificare la nivelul organelor genitale ale bebelușului, copilul trebuie luat în evidență de către un chirurg pediatru, care să stabilească diagnosticul cu certitudine, să urmărească evoluția și să decidă conduita ulterioară.
Pentru programarea unei consultații de Chirurgie pediatrică, aveți la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
