După 1990 istoricii au avansat şi ei cifre, majoritatea însă mult exagerate, datorită lipsei accesului la arhive. Unii au vorbit despre 30.000-40.000 de securişti, alţii au indicat şi cifre mai mai mari.Intre recent declasificatele documente de către SRI, dintre cele care au fost solicitate în anii 90 de către comisiile parlamentare de anchetă în „Dosarul Revoluţiei”, se găsesc şi două situaţii statistice privind personalul DSS (Departamentul Securităţii Statului) la data de 22 decembrie 1989.
Avem astfel un răspuns clar la întrebarea care a preocupat multi romani de-a lungul a peste 30 de ani.
Rezultatul este unul diferit fata de mitologie şi presupunerile iniţiale. Un calcul sumar ne arată că totalul cadrelor de Securitate (unităţi centrele, teritoriale şi Comandamentul Trupelor de Securitate) era de 14.263. Cifra nu include personalul Centrului de Informaţii Externe (Spionajul, UM 0544), dar nu poate fi considerabil mai mare.
În unităţile centrale şi cele teritoriale ale Securităţii lucrau 7654 de ofiţeri. Aceştia fiind în fapt securiştii.
De remarcat că unele unităţi aveau de departe un număr mai mare de cadre, decât altele. Direcţia a IV-a (Contrainformaţii Militare) era de departe cea mai numeroasă (1062 ofiţeri, subofiţeri şi maiştri militari), urmată de USLA cu 766 cadre. Unele inspectorate judeţene aveau sub 50 de ofiţeri de Securitate (Ialomiţa, Sălaj, Covasna), in vreme ce Securitatea Bucureşti avea 513 ofiţeri.
Numărul mai mare de ofiţeri in unităţile centrale (3995), faţă de cei din unităţile teritoriale (3659) confirma tendinţa de centralism din ultimii ani in aparatul de Securitate.
O concluzie, care se impune din lectura celor două documente, este că Securitatea a reuşit să menţină şi să amplifice sentimentul de frica şi teroare din ultimii ani ai comunismului în masă prin folosirea ideii de omnipotenta şi omniprezenta.
A reuşit să controleze şi să terorizeze o populaţie de 23 de milioane cu….7656 de securişti”, se arată pe pagina de Facebook menţionată mai sus.
