Din vremurile cînd era tovarăş de şpriţuri cu Nicu Ceauşescu ( moştenitorul împuşcatului Nicolae ), Doru Tompea, tartoraşul fondator al tarabei universitare ” Petre Andrei „, a rămas cu o lecţie de bază : nu contează care e realitatea, principalul e gargara verbală. Mai exact : dacă a zis presa că situaţiunea e roz, n-are cum să fie maro, tovarăşi !
Trupa lui Tompea a aplicat preţioasa lecţie şi înainte de cvasi-falimentul biznisului cu hîrţoage şi franjuri universitari. Dar, după ce cîţiva dintre corifeii tompişti au fost arestaţi pentru mînării cu diplome, în turma respectivă de entelectoali pare să fi dat strechea jurnalismului multilateral subdezvoltat. Deşi îndemnul revol’ţionar al lui Lenin era ca bolşevicii să ocupe gara, poşta şi telegraful, ucenicii vrăbioiului înfoiat Tompea au decis să ocupe radiourile şi televiziunile de mic litraj. Nu cu puşca de fier, ci cu emisiuni de lemn, care amintesc teribil despre dezbaterile adînci şi tovărăşeşti din vremea cînd toată presa era de stat, iar statul era condus de Partidul Comunist.
Şi pentru ca penibilul sforăitor să fie bălţat cu dungi de tot rîsul, la minunatele emisiuni moderatorii tompişti se invită adesea unii pe alţii şi se periază cu rîndul, cei de la radio pe cei de la televiziune şi invers, ca într-o piesă de teatru absurd, în care majordomul din primul act e baronul din actul al doilea, iar negustorul de acum un sfert de oră e vizitiul de peste zece minute. Asta e, dacă banii din biznisul cu diplome s-au împuţinat drastic, oamenii nu mai au bani şi de închiriat moderatori. Deci prestează chiar ei, la grămadă, ca nişte mariuşi-tuci de mîna a şaptea. Ori ca o Oprea Winfrey de cartier, dacă vorbim de dna prorectoreasă Geta Condur.
Pînă cînd aceşti Larry Chingă de Bahlui se vor apuca de ceva mai potrivit cu capacitatea lor cilindrică ( pescuitul, de exemplu ), iată şi cîteva propuneri de emisiuni pe măsura lor : ” Amintiri din arestul DNA, cu Sorin Bocancea ” ; ” Tango pîrnăiez, cu Mark Bucuci ” ; ” Masonerie – fîs şi armonie, cu Daniel Şandru ” ; ” Cavalerii de la Balta : misterul feţelor de masă negre, cu Doru Tompea ” ; ” Cratiţa maieutică versus polonicul deontologic, cu Geta Condur ” ; ” Nihil sine SIE, cu corul reunit al UPA „.
Tot înainte, tovarăşi ! Precum a zis un clasic în viaţă, ” Nu e provă cum e pupa / Şi nici circ maro ca UPA „.
Lucian Postu