RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
Înalt cât bradul, leberal de viță veche și cu buzunare fără fund, Vodă Ale Xa
privea mândru de la balconul iatacului administrativ peste supușii săi. Pe moșia domniei sale, stimabile și onorabile, timpul trecea altfel: taxele se adunau doar dacă aveau chef,
iar visteria era un sac fără fund din care leafa curgea nu după merit, ci după
dragoste.
Liniștea patriarhală fu însă curmată brusc într-o joi, când la porțile curții
bătură aprizii zapcii de la Înalta Ogradă de Conturi. Cu condicile în brațe și
fețele acre, oaspeții nepoftiți începură a număra galbenii.
— Jbancea! strigă boierul Ale Xa către logofătul de la Resurse Umane. Ce-i cu
hărmălaia asta la porți? Cine-și permite să tulbure liniștea liberală?
— Măria Ta… se-ngălbeni logofătul, tremurând ca varga. Au venit zapcii de la
Capitală! Zic că am dat leafă mare la argați, peste suta de mii de euroi, fără
pricinuire legală!
— Și ce, măi neghiobule? Să moară oamenii de foame? Dacă liberali suntem, dărnicia e virtute! Pune-le o cană de mied și zi-le că e stimulent de
performanță în managementul haosului.
Dar zapciii nu se lăsară înduplecați. Ba chiar, răsfoind catastifele, dădură peste marea gaură de la ANL — un milon de lei care dispăruse ca măgarul în ceață.
— Boierule! strigă mai-marele zapciilor, fluturând o hârtie cu pecete penală.
Contractele astea de achiziții sunt mai strâmbe decât ulițele din Podu Iloaiei!
Unde-s banii pentru norod? I-ați trimis direct la Parchet?
— Să-mi piardă vederea dacă știu! se apără Ale Xa, făcându-și o cruce largă.
La noi achizițiile se fac cu sufletul, nu cu paragraful. Dacă s-a greșit ulița
și au ajuns la Parchet, înseamnă că acolo era nevoie de ele!
Logofătul șopti la urechea boierului, transpirat:
— Șefu’, ăștia nu glumesc. Zic că abia după ce au venit ei s-a normalizat
treaba. Adică ne-au tăiat macaroana!
— Las’ că o lipim noi la loc, replică boierul cu demnitate leberală. Până se închid dosarele cele sensibile, mai curge multă apă pe Bahlui. Până atunci,
scrie în condică: „Moșia funcționează perfect, dar e neînțeleasă, boieri dvs! ”
Și uite așa, bibicilor la Podu Iloaiei, lăutarii cântau, zapcii anchetau, iar boierul
Ale Xa rămânea în istorie: singurul leberal care a reușit să cheltuiască banii
din viitor și din trecut!
