Într-o țărișoară unde funcțiile se schimbau mai repede decât anotimpurile, trăia un șmecher cu pălărie de activist și mers grăbit spre următoarea oportunitate.
Se spunea despre el că, oriunde se deschidea o ușă, era deja pe jumătate înăuntru.
— „Nu contează funcția, contează direcția!” spunea Cătă Pîrțoi cu convingere.
Astăzi era indignat activist.
Mâine consilier pragmatic.
Poimâine salvator de sistem.
Iar când nu era nimic de salvat, devenea observator al salvării altora.
Funcționarii îl priveau cu un amestec de respect și oboseală:
— „Domnul iar a schimbat registrul?”
— „Nu registrul,” răspundea cineva, „doar etajul.”
Într-o zi, cineva îl întreabă direct:
— „Domnule Pîrțoi, dumneavoastră unde sunteți de fapt?”
El zâmbi:
— „În tranziție, desigur.”
Cetățeanul Naiv, care văzuse deja prea multe „tranziții”, oftează:
— „Și tranziția asta are final?”
Un funcționar ridică din umeri:
— „Depinde de organigramă.”
Iar falsul activist cu pălărie politică, deja dispărând spre altă ușă, aruncă peste umăr:
— „Important e să nu rămâi niciodată pe loc!”
MORALA:
În unele sisteme, nu contează unde ajungi, ci cât de repede pleci mai departe.
