Dezinstituționalizarea copiilor din sistemul de protecție specială este prezentată constant ca o reușită a administrației și a parteneriatelor cu organizații neguvernamentale. În județul Iași însă, modul concret în care acest proces a fost implementat ridică semne serioase de întrebare privind planificarea, eficiența cheltuirii banului public și capacitatea statului de a gestiona coerent investiții de ordinul milioanelor de euro.

Un centru reabilitat înainte de a fi închis

Centrul de Plasament „Ion Holban” este exemplul cel mai grăitor. În perioada 2020–2023, Consiliul Județean Iași a investit sume importante în reabilitarea și întreținerea acestui complex. Lucrările au fost aprobate prin hotărâri de consiliu, finanțate din bugetul public și justificate prin necesitatea menținerii unor condiții decente pentru copii. Toate acestea s-au petrecut în contextul în care strategia de dezinstituționalizare era deja cunoscută și asumată la nivel național, iar închiderea centrelor mari era doar o chestiune de timp.

Cu toate acestea, în 2025, Centrul „Ion Holban” a fost închis definitiv. Copiii au fost mutați în alte forme de protecție, iar complexul, recent reabilitat, și-a pierdut funcția inițială. O parte din clădiri a fost reutilizată ulterior pentru servicii de tranziție, însă acest lucru nu anulează problema de fond: bani publici au fost investiți într-un obiectiv care urma să fie desființat.

Relocarea copiilor și costurile reale ale „caselor familiale”

După închiderea centrului, a urmat etapa relocării copiilor, prezentată public drept o mare reușită socială. Din punct de vedere financiar însă, cifrele sunt greu de ignorat. Pentru copiii proveniți de la „Ion Holban” au fost construite sau amenajate mai multe case de tip familial, cu o valoare estimată de aproximativ 850.000 de euro pentru trei astfel de locuințe. În paralel, pentru Centrul Rezidențial „O Nouă Șansă” din Târgu Frumos a fost prevăzut un cost de 520.000 de euro pentru o singură casă de tip familial destinată unui număr de 12 copii. La acestea se adaugă un proiect de tip „Respiro”, finanțat cu aproximativ 550.000 de euro.

Raportate la numărul de beneficiari, aceste investiții duc la costuri de zeci de mii de euro per copil, exclusiv pentru infrastructură și dotări inițiale. Cheltuielile de funcționare, personal și întreținere vin ulterior și nu sunt incluse în aceste calcule.

Dublă cheltuire și o planificare greu de explicat

Problema nu este existența caselor de tip familial, ci succesiunea deciziilor. Mai întâi, un centru mare este reabilitat din bani publici, apoi este închis, iar ulterior se cheltuiesc din nou sume foarte mari pentru mutarea copiilor. Această dublă cheltuire creează un context favorabil risipei și ridică suspiciuni legitime cu privire la modul în care a fost gestionat banul public. Lipsa unei planificări coerente și a unei imagini financiare complete face aproape imposibilă evaluarea reală a eficienței acestor cheltuieli.

Transparență fragmentată, informații incomplete

Transparența oferită publicului rămâne fragmentată. Există comunicate de presă, inaugurări și mesaje optimiste, dar lipsește un document clar, centralizat, care să arate câți bani au fost cheltuiți în total, pe ce obiective, în ce ordine și cu ce rezultat concret. Fără acest tablou complet, discursul despre interesul superior al copilului rămâne vulnerabil la suspiciuni și interpretări.

Cine trebuie să lămurească situația

Acest demers nu urmărește să stabilească vinovății și nici nu poate înlocui o anchetă oficială. Însă faptele indică limpede consumarea unor sume foarte mari pe un complex închis, urmată de alte cheltuieli substanțiale pentru relocare. Acesta este tipul de situație care ar trebui analizată de instituțiile statului abilitate să verifice legalitatea, oportunitatea și eficiența utilizării banului public.

Concluzie: dezinstituționalizarea nu justifică orice cost

Dezinstituționalizarea nu poate justifica orice cost, iar binele copiilor nu ar trebui să acopere decizii administrative incoerente. Când sunt implicați milioane de euro, transparența nu este un detaliu opțional, ci o obligație. Restul trebuie lămurit de stat, prin instituțiile sale de control, nu de cetățeni sau jurnaliști care încearcă să reconstruiască adevărul din fragmente.

Sinteză financiară – investiții asociate dezinstituționalizării (județul Iași)

| Obiectiv / Proiect | Tip intervenție | Beneficiari | Valoare (€) | Cost / copil |

| Centrul Plasament „Ion Holban” (2020–2023) | Reabilitare / întreținere | n/a | necentralizat| n/a |
| 3 case tip familial – Ion Holban | Construcție / amenajare | ~36 copii | 850.000 | ~23.600 € |
| Casă tip familial „O Nouă Șansă” Tg. Frumos| Construcție / amenajare | 12 copii | 520.000 | ~43.300 € |
| Casă tip familial – Țuțora | Construcție | 12 copii | ~260.000 | ~21.600 € |
| 2 case tip familial – Aroneanu & Miroslava | Construcție (part. privat) | 24 copii | ~440.000 | ~18.300 € |
| Centru „Respiro” dizabilități | Serviciu social nou | nedeclarat | 550.000 | n/a |
| Centru tranzit tineri (fost Ion Holban) | Reutilizare clădire | 12 tineri | nepublicat | n/a |

NOTE:
– Valorile sunt estimative, conform informațiilor publice disponibile.
– Costurile NU includ cheltuieli anuale de funcționare (personal, utilități, programe).
– Nu există un document public unic care să centralizeze toate aceste cheltuieli.