Conacul Delavrancea, cândva templu al creației dramatice românești, a devenit decor pentru o farsă grotescă în regia clanului Brezuleanu și cu statul român în rolul figurantului tăcut. Călcând în picioare patrimoniul și mistificând adevărul prin gazete de casă, o clică locală a transformat un simbol într-un grajd. Iar în timp ce o mână fură și alta scrie editoriale ipocrite, autoritățile asistă la jaf cu demnitatea ruptă-n genunchi. Deși are proprietar cu acte în regulă de peste un deceniu, Primăria Lungani refuză punerea în posesie. Deși se află pe lista monumenteor istorice, autoritățile asistă impasibile la distrugerea unui simbol transformat în stână, distilerie și ruină de către neamurile redactorului șef de la cotidianul Evenimentul de Iași, cu el cap de afiș
La Goești, comuna Lungani, conacul în care Barbu Ștefănescu Delavrancea a scris Trilogia Moldovei – „Apus de soare”, „Viforul” și „Luceafărul”, este azi grajd, distilerie ilegală, culture de porumb și ruină controlată politic și, în mod paradoxal, subiect de laudă într-un ziar, fost brand al mass mediei ieșene, condus chiar de fiul unuia dintre principalii vinovați.
Pe scurt, o clică locală, cu ramificații politice și mediatice, a profanat sistematic un monument istoric. Și nimeni nu a oprit-o. De ce? Pentru că familia Brezuleanu este, de două decenii, stat în stat la Lungani, iar administrația publică e doar o anexă a intereselor lor personale.
Clanul Brezuleanu, de la pădurari la groparii istoriei
Totul a început la finalul anilor ’90, când Mihai Brezuleanu, consilier local PNL și pădurar de meserie, frate drept al fostului vicepreședinte al CJ Iași- Iovu Brezuleanu, pune mâna pe moșia Delavrancea. Oficial, nu există un contract de concesiune. Neoficial, „toată lumea știe” că el controla locul. A transformat grădinile în teren pentru oi, a băgat distilerie între zidurile groase de secol XIX și a pus garduri de metal peste fragmente de cultură.
Recent, Mihai Brezuleanu moare, dar jaful continuă. Într-o țară normală, moartea celui care a călcat în picioare patrimoniul ar fi fost momentul recuperării. Dar nu la Lungani. Aici, fiul său, Dan M. Brezuleanu, redactor-șef la Evenimentul de Iași, a preluat ștafeta. Cu pixul într-o mână și tăcerea autorităților în cealaltă, a menținut controlul asupra ruinelor și narațiunii publice.
Într-un editorial din 2017, cu o ipocrizie greu de digerat, Dan Brezuleanu deplângea chiar starea istorică a conacului, fără să menționeze că familia sa este principalul vinovat pentru prăbușirea lui. Între două articole despre “valorile neamului”, oile pășteau liniștite printre amintirile lui Delavrancea.
O moștenire blocată, un proprietar ignorat
În timp ce Brezulenii îngropau istoria în mirosul stătut de bânză și de doagă, adevăratul cumpărător al clădirii, Andrei Cărbune, lupta de ani de zile cu Primăria Lungani, care, deși notificată oficial, nu a răspuns niciodată cererilor de clarificare a proprietății. Cărbune susține că a cumpărat imobilul legal și că a plătit integral prețul. Numai că, în acte, lucrurile se împotmolesc: nu există voință administrativă pentru deblocare, pentru că e mai convenabil ca ruina să rămână în mâinile cui trebuie.
Autoritățile locale, în frunte cu primarul comunei Lungani, refuză să ofere explicații publice. Când am încercat să obținem un punct de vedere oficial, răspunsul a fost un telefon închis și o promisiune vagă că „vom primi un răspuns în scris”. N-a mai venit.
Un monument cu acte în neregulă și oi în curte
Imaginile din 2023 spun totul. Acoperiș prăbușit. Geamuri sparte. Uși din metal sudate. Fântâna secată. În loc de vizitatori, găini și oi. În loc de ghizi, un miros greu de paie ude și alcool ars. Este de neconceput ca în orice țară civilizată un astfel de loc să fie lăsat în paragină. La noi, este regulă. Conacul Delavrancea, recunoscut ca monument istoric – înscris în Lista Monumentelor Istorice din județul Iași cu codul IS-IV-m-B-0436, nu beneficiază de pază, restaurare, nici măcar de o plăcuță decentă. Dar ceeste mai revoltător este faptu că nu beneficiază de protecșie și clarificări juridice clare, astfel încât să fie scos din acest circuit particular ilegal și initiate demersuri de salvare.
Pe 19 august 2025, a fost lansată o petiție publică pentru salvarea conacului. A doua zi, pe 20 august, au fost trimise cereri oficiale către Direcția Județeană de Cultură Iași și Primăria Lungani. Până la acest moment nu a venit niciun răspuns. Nici măcar o confirmare de primire.
Întrebarea nu mai este „cine a greșit?”, ci: cine permite această greșeală să continue? Statul român, prin reprezentanții săi locali și județeni, deoarece este complice la distrugerea unei bucăți din identitatea națională.
O ruină perfect funcțională pentru uitare
Astăzi, dacă întrebi un elev din Lungani cine a fost Delavrancea, cel mai probabil îți va răspunde că „a fost un boier care a avut o casă aici”. Nu știe că aici s-au scris unele dintre cele mai importante piese istorice românești. Nu știe că acest loc ar fi putut deveni muzeu, centru cultural, bibliotecă, orice altceva decât adăpost pentru oi.
Nici nu va mai ști vreodată. Pentru că nici statul, nici presa locală, nici oamenii din comunitate nu au avut voința să oprească jaful. Iar când se va prăbuși și ultima grindă, se va spune, ca de obicei, că „a fost prea târziu”. Brezulenii au făcut ce știu mai bine – au luat, au profitat, au tăcut. Statul a făcut ce știe – n-a văzut, n-a auzit, n-a făcut nimic.
La Goești, nu s-a furat doar o clădire, ci un capitol întreg din istoria literară a României. S-a închis o ușă către memorie. Și s-a deschis un nou drum pentru hoția cu acte în regulă.
