La doar 35 de ani, o tânără din Timișoara a primit un diagnostic tulburător: leziuni infiltrative la nivelul lobului temporal drept, o tumoră cerebrală dificilă, dispersată în trei zone diferite ale emisferei drepte a creierului. Medicii locali i-au spus că intervenția chirurgicală nu este posibilă.
Dar ea a ales să nu renunțe. A avut curajul să parcurgă singură aproximativ 700 de kilometri, până la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Nicolae Oblu” din Iași, într-un oraș în care nu cunoștea pe nimeni, cu speranța că aici va găsi o șansă la viață.
La Iași, specialiștii noștri au efectuat investigații complexe și au decis să intervină chirurgical, în ciuda dificultății majore a cazului. Intervenția a fost una de mare precizie, dar echipa noastră de neurochirurgi a reușit să înlăture formațiunile tumorale, oferindu-i tinerei o nouă perspectivă asupra vieții.
La doar câteva zile după operație, pacienta și-a sărbătorit ziua de naștere alături de personalul medical care i-a fost alături cu empatie, grijă și profesionalism. A fost o zi plină de emoție și recunoștință, care a marcat nu doar trecerea unui an, ci și începutul unei noi vieți.
Ne înclinăm în fața curajului acestei paciente și ne bucurăm că i-am putut oferi nu doar tratament, ci și speranță.
Prof. Univ. Dr. Lucian EVA, Manager General al Spitalului Clinic de Urgență „Prof. Dr. Nicolae Oblu” Iași:
“Pacienta s-a prezentat la consultație în urmă cu aproximativ 10 zile. S-a pus diagnosticul de tumoră cerebrală și de epilepsie secundară. S-a intervenit chirurgical, realizându-se o rezecție microscopică totală a formațiunii tumorale. Tumora s-a dovedit a fi benignă, ceea ce înseamnă că pacienta poate fi considerată vindecată și, într-o perioadă relativ scurtă, va putea renunța inclusiv la medicația antiepileptică. Este un caz fericit și mă bucur pentru această pacientă că își poate relua o viață normală. Diagnosticul de epilepsie presupune multe interdicții sociale, inclusiv cea de a conduce un autovehicul. Chirurgia epilepsiei este o intervenție electivă, de mare responsabilitate, deoarece pacientul se află într-o stare clinică și psihică foarte bună, iar obiectivul este ca postoperator această stare să fie menținută — lucru care s-a întâmplat și în cazul acestei paciente, deși operația a fost una dificilă.”
