Săpăturile din zona aflată în spatele Ansamblului Mitropolitan din Iași scot la suprafață noi fragmente din istoria orașului. Mai multe structuri zidite și boltite, descoperite în terenul unde urmează să fie dezvoltat “Centrul social, cultural și educațional „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, sunt cercetate arheologic. Aspectul lor indică, cel puțin la prima vedere, posibilitatea ca acestea să fi făcut parte dintr-un ansamblu de pivnițe sau alte construcții subterane. Identitatea, vechimea și funcțiunea lor nu pot fi însă stabilite înaintea finalizării cercetării arheologice. Zona este una dintre cele mai sensibile din punct de vedere istoric ale Iașului, iar documentele arată că sub actualul oraș se află urme ale unor construcții și infrastructuri dispărute de secole.
În spatele Catedralei Mitropolitane din Iași, acolo unde în ultimii ani au fost pregătite proiecte pentru extinderea Ansamblului Mitropolitan, pământul începe din nou să vorbească despre orașul care a existat înaintea celui de astăzi.
În timpul săpăturilor efectuate pe teren au fost identificate mai multe vestigii zidite, unele dintre ele având forme boltite. Din aspectul lor, acestea par să indice existența unor spații subterane, cel mai probabil pivnițe, însă această interpretare trebuie confirmată de specialiști. Cercetarea este în desfășurare, iar vestigiile nu pot fi atribuite cu certitudine unei anumite epoci sau unei anumite construcții până când arheologii nu vor analiza zidăria, stratigrafia, materialele asociate și relația dintre structurile descoperite.
Potrivit informațiilor furnizate Bobi Apăvăloaie, directorul Direcției Județene pentru Cultură Iași, în zona vestigiilor se desfășoară o cercetare arheologică preventivă, parțială, realizată de specialiști ai Complexului Muzeal Național „Moldova” – Muzeul de Istorie de la Palatul Culturii. Mitropolia Moldovei și Bucovinei, beneficiarul lucrărilor, nu a transmis până la momentul redactării articolului un punct de vedere referitor la descoperiri.
Un oraș vechi aflat sub orașul actual
Importanța descoperirii nu vine doar din aspectul spectaculos al bolților. Ea trebuie privită în contextul istoric al locului. Zona Ansamblului Mitropolitan se află într-unul dintre cele mai vechi și mai încărcate de semnificații areale ale Iașului. Actuala Catedrală Mitropolitană este rezultatul unui proces de transformare a unui spațiu religios și urban mult mai vechi.
Înaintea catedralei ridicate în secolul al XIX-lea, aici au existat alte lăcașuri de cult. Potrivit documentării istorice a ansamblului, în 1833 au început lucrările la actuala Catedrală Mitropolitană, după demolarea bisericii Stratenia – „Întâmpinarea Domnului” –, datând din 1682 și construită, la rândul ei, pe ruinele unei biserici mai vechi, cunoscută drept „Biserica Albă”, datată în 1472.
În imediata apropiere se află și Biserica „Sfântul Gheorghe”, cunoscută drept Mitropolia Veche, ridicată între 1761 și 1769 de mitropolitul Gavriil Calimachi. Timp de mai bine de un secol, aceasta a funcționat drept catedrală mitropolitană, până la ridicarea actualei Catedrale Mitropolitane.
Prin urmare, terenul din spatele actualei catedrale nu poate fi privit ca un simplu teren liber pregătit pentru o investiție contemporană. El face parte dintr-un țesut urban format prin suprapunerea mai multor generații de construcții, demolări, incendii, reamenajări și schimbări de funcțiune.
Arheologia confirmă că terenul păstrează urmele unor construcții dispărute
Există, de altfel, un precedent arheologic extrem de relevant. În perioada septembrie-octombrie 2012, la solicitarea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, o echipă de specialiști de la Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași și Institutul de Arheologie Iași a efectuat o cercetare arheologică preventivă în zona Catedralei Mitropolitane, în punctul Fântâna lui Mihail de Hodocin. Din echipa de cercetare a făcut parte și Bobi Apăvăloaie. Cercetarea a ajuns la adâncimi de aproximativ 2-2,5 metri și a scos la iveală mai multe elemente care arată cât de complexă este istoria subterană a zonei.
Arheologii au identificat, între altele, o groapă care ar fi putut aparține unei locuințe și care ulterior a fost utilizată drept groapă menajeră. Materialele ceramice predominante au fost datate în secolele XIV-XV. Au fost descoperite și mai multe conducte din ceramică și fontă. Mai important pentru ceea ce se întâmplă acum este faptul că cercetătorii au pus aceste descoperiri în legătură cu existența unor vechi construcții și instalații din zona Mitropoliei.
Raportul arheologic din 2012 amintește un document potrivit căruia, în această zonă, exista un „loc de casă cu pivnițe de piatră”, asociat cu vechile feredeie. Cercetătorii au considerat că o parte dintre conductele identificate ar putea avea legătură cu sistemul de alimentare cu apă al acestor construcții.
Este un detaliu care capătă o semnificație aparte în lumina noilor descoperiri. Nu înseamnă, însă, că bolțile găsite acum sunt automat pivnițele feredeielor. Pentru o asemenea concluzie este nevoie de cercetare arheologică și, mai ales, de corelarea vestigiilor din teren cu documentele istorice și cu vechile planuri ale orașului.
Feredeiele lui Vasile Lupu și infrastructura nevăzută a Iașului
Istoria acestui loc este legată și de una dintre încercările timpurii ale Iașului de a-și dezvolta infrastructura urbană. Raportul arheologic din 2012 amintește că vechile feredeie au fost zidite la inițiativa domnitorului Vasile Lupu, pentru a produce venituri Școlii Domnești aflate în apropiere. Documentele din epocă indică existența unor construcții cu pivnițe de piatră și menționează ulterior lucrări de alimentare cu apă. În 1729, în timpul primei domnii a lui Grigore al II-lea Ghica, au fost menționate lucrări la alimentarea cu apă a unor puncte din zona Curții Domnești și a feredeului. Mai târziu, documentele din secolul al XVIII-lea descriu trasee ale conductelor care alimentau zona.
Arheologii care au cercetat zona în 2012 au identificat conducte ceramice dispuse aproximativ paralel, precum și conducte de fontă. Interpretarea propusă în raport este că unele dintre acestea ar putea fi legate de sistemele succesive de alimentare cu apă ale orașului.
Într-un oraș medieval și premodern, asemenea infrastructuri erau esențiale. Pivnițele, beciurile, rezervoarele, conductele, gropile și fundațiile nu constituiau simple anexe, ci făceau parte din mecanismul cotidian al orașului, folosit pentru depozitare, alimentare cu apă, producție, comerț și locuire. De aceea, o boltă descoperită în pământ poate părea, la prima vedere, doar o ruină. În realitate, ea poate reprezenta o piesă dintr-un sistem urban mult mai amplu.
Incendiile care au schimbat configurația zonei
Un alt element important pentru interpretarea arheologică îl reprezintă incendiile care au afectat repetat Iașul. În cercetarea din 2012 au fost identificate două niveluri de incendiu. Primul a fost pus în legătură cu incendiul din 19 iulie 1827, când au ars Curtea Domnească și bisericile Sfântul Gheorghe și Stratenia. Al doilea a fost asociat incendiului din vara anului 1785.
Un incendiu de proporții putea distruge suprastructura unei clădiri, în timp ce fundațiile, pivnițele și zidurile îngropate rămâneau în pământ. Ulterior, terenul putea fi nivelat, refolosit și construit din nou. În acest fel, într-o zonă urbană veche, mai multe generații de construcții se pot suprapune pe aceeași parcelă. Exact acesta este unul dintre motivele pentru care cercetarea arheologică devine importantă înaintea unor intervenții contemporane de amploare.
Cercetarea din 2012 a identificat și ziduri aparținând unor construcții mai târzii. Unul dintre ziduri a fost considerat important pentru păstrarea memoriei vechiului aliniament al frontului vestic al actualului bulevard Ștefan cel Mare și Sfânt și pentru stabilirea unei cote istorice a străzii.
Raportul arheologic consemnează și o intervenție majoră din 1897 – mitropolitul Iosif Naniescu a dispus demolarea vechilor dependințe ale Palatului Mitropolitan și construirea unor case noi, care cuprindeau locuințe pentru slujitorii bisericești și ai palatului, precum și bucătăria și prescurăria. Cu alte cuvinte, ceea ce se află astăzi sub pământ nu aparține neapărat unei singure perioade istorice. Pot exista niveluri medievale, premoderne, moderne și contemporane, fiecare cu propriile construcții și intervenții.
Un ansamblu protejat de importanță națională
Sensibilitatea locului este confirmată și din punct de vedere juridic și urbanistic. Ansamblul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei este clasat ca monument istoric de categoria A, cu codul LMI IS-II-a-A-04069. În componența sa sunt înscrise, între altele, Catedrala „Sf. Gheorghe și Întâmpinarea Domnului”, Biserica „Sf. Gheorghe Vechi”/Mitropolia Veche, Palatul Mitropolitan, clădiri administrative și Fântâna lui Mihail de Hodocin. Zona în care se lucrează acum se află în relație directă cu acest ansamblu și este tratată urbanistic drept zonă construită protejată.
În 2021, Consiliul Local Iași a aprobat, prin HCL nr. 301 din 4 octombrie, Planul urbanistic pentru zona construită protejată aferentă Ansamblului Mitropolitan. Documentația include terenurile delimitate de bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt și străzile Cloșca, Crișan, Arh. G.M. Cantacuzino, Colonel Langa și Sf. Petru Movilă, între alte artere și parcele. Suprafața reglementată este de 45.750 de metri pătrați. Documentația aprobată nu vorbește despre o dezvoltare generică de tip imobiliar, ci despre intervenții într-o zonă construită protejată, aflată în imediata vecinătate a unuia dintre cele mai importante ansambluri istorice ale Iașului.
Ce vrea să construiască Mitropolia
Proiectul pentru care au fost pregătite lucrările este cunoscut drept “Centrul social, cultural și educațional „Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Un certificat de urbanism emis de Primăria Iași în februarie 2022 menționează explicit „Extindere Ansamblu Mitropolitan – Centrul social, cultural și educațional “Sfânta Cuvioasă Parascheva” conform PUZ CP aprobat prin HCL nr. 301/04.10.2021”. Documentul enumeră un număr mare de parcele și adrese din zona bulevardului Ștefan cel Mare și Sfânt, străzile Cloșca, Crișan, Arh. G.M. Cantacuzino, Colonel Langa și Sf. Petru Movilă.
Proiectul nu se limitează, așadar, la terenul pe care sunt vizibile acum săpăturile. Este vorba despre o operațiune urbanistică mai amplă, care cuprinde mai multe parcele de pe același front urban. Potrivit documentației și prezentărilor publice făcute în momentul aprobării PUZ-ului, intenția beneficiarului este ca investițiile să fie realizate etapizat, în funcție de disponibilitatea fondurilor.
Funcțiunile prevăzute sunt, în principal, spații de învățământ, spații de cazare și birouri, alături de amenajări pentru pelerini, extinderea Facultății de Teologie și parcări subterane. În documentațiile prezentate public în 2021, principalele construcții noi erau concentrate în special în zona dintre străzile Sf. Petru Movilă și Arh. G.M. Cantacuzino. Proiectul propunea și o piațetă destinată pelerinajului, în jurul căreia urmau să fie organizate noile corpuri de clădire.
Miza actualelor săpături este mai mare decât simpla conservare a unor ziduri vechi. Orice vestigiu descoperit aici poate contribui la reconstruirea istoriei urbane a unei zone care a trecut prin transformări majore. În cazul Ansamblului Mitropolitan, miza este însă diferită prin valoarea și contextul locului. Aici nu este vorba despre vestigii izolate într-o zonă oarecare a orașului, ci despre un teritoriu aflat lângă unul dintre cele mai importante ansambluri de monumente istorice din Moldova.
