APOCALIPSA HÂRTIILOR LA GORBAN: CUM A REDESCOPERIT PRIMĂRIA CĂ ARE COMUNĂ

0
946
Google Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!

A fost odată ca niciodată, bibici șaptestiști, în măreața comună Gorban, un primar atât de relaxat încât făcea yoga direct pe bugetul local. La Gorban, contabilitatea nu era o știință matematică, ci o formă pură de artă abstractă. Registrele primăriei arătau exact ca desenele unui preșcolar lăsat singur în birou cu un pix și o cană de cafea răsturnată peste cifre.

Când venea vorba de inventarul anual, primărelul nostru folosea o metodă revoluționară, de tip SF: inventarierea prin telepatie și aproximare vizuală. Strategia era simplă: „Băieți, avem drumuri? Avem. Avem tractor? Parcă l-am văzut parcat marți pe undeva. Treceți-le la număr direct din ochi, să nu ne obosim cu număratul!”. Din cauza acestei scheme de geniu, bunurile comunei apăreau și dispăreau din acte mai ceva ca în spectacolele de magie ale lui David Copperfield. Clădiri întregi și terenuri, stimabile, se evaporau pur și simplu din catastife, reapărând probabil în realitate doar atunci când bătea vântul rece dinspre Curtea de Conturi.

Datoriile locuitorilor și taxele neîncasate de ani de zile, onorabile, erau tratate cu o filozofie profundă și plină de compasiune: „Banii n-aduc fericirea, fraților, atunci de ce să-i mai urmărim și să ne stresăm?”. Primăria ignora cu o grație aristocratică mormanele de creanțe, lăsând bugetul local mai gol și mai trist decât buzunarele unui student la sfârșit de lună. Totul a fost un vis frumos, liniștit și total haotic până când inspectorii de la Curtea de Conturi au bătut cu sete la ușă, stricând instantaneu toată distracția administrativă.

Brusc, s-a dat alarma de cod roșu în toată instituția! Primărelul a fost obligat de lege să deschidă ochii, să caute actele rătăcite prin sertare secrete și să descopere, cu o uriașă stupoare, că o comună adevărată nu se poate conduce chiar ca un grup de WhatsApp. Haosul istoric a fost oprit la timp, dar legenda edilului care făcea inventarul în somn va rămâne veșnică în folclorul local.

0 0 votes
Article Rating

Abonează-te
Anunță-mă
0 Comments
cele mai vechi
cele mai noi cele mai votate