Spitalul de Boli Infecțioase „Sfânta Parascheva” din Iași, o unitate medicală care ar trebui să reprezinte un pilon al siguranței sanitare în regiunea Moldovei, se află în centrul unor acuzații grave venite chiar din partea pacienților internați. Mărturiile adunate descriu o realitate șocantă: mâncare insuficientă și de proastă calitate, condiții de igienă precare, tratamente deficitare și situații traumatizante, inclusiv pentru copii.
Din nou regăsim aceeasi firmă, ca si in cazul Spitalului de copii Sf Maria. Este vorba de foirma soților Coman, Euromedical Provider SRL. Aceeași firmă, aceleași personaje aceeasi bătaie de joc, aceleeasi lături. Cand vor intervini organele abilitate ale statului pentru a stopa această bătaie de joc? Chiar toți stau in genunchi in fata familei Coman? DSP-ul,DSV-ul, OPC-ul, chiar toți sunt mufați la șpăgile familiei Coman?
Acordul cadru cu Spitalul de Boli Infecțioase are valoare de 12 662 880 lei! O sumă colosală pentru niște lături pe post de mâncare. O imensă bătaie de joc la adresa pacienților sub atenta supraveghere a instituțiilor statului.
Meniu sărăcăcios și lipsit de proteine
Unul dintre cele mai frecvente reproșuri aduse spitalului vizează hrana oferită pacienților, considerată de mulți „umilitoare” și incompatibilă cu ideea de îngrijire medicală.
„În 7 zile de spitalizare s-a servit proteină animală o singură dată – un copănel. În rest, micul dejun era mereu același: trei biscuiți, marmeladă sau unt și ceai”, relatează un pacient pe un grup pe retelele de socializare.
Alții vorbesc despre mese bazate aproape exclusiv pe orez și sfeclă, alimente repetate zilnic, fără diversitate și fără valoare nutritivă adecvată pentru persoane bolnave. Într-un spital unde pacienții sunt internați pentru afecțiuni infecțioase, o alimentație echilibrată este esențială pentru recuperare. Cu toate acestea, realitatea descrisă pare departe de acest standard.
„Mâncarea nu te puteai apropia de ea. Din sfeclă și orez nu îi scoteau pe bieții oameni”, spune o altă pacientă.
„Ne tratați ca pe niște deținuți”
Nemulțumirea pacienților capătă și un puternic caracter social. Mulți compară condițiile din spital cu cele din penitenciare, subliniind un contrast dureros.
„Mulțumim Ministerului Sănătății că oferă un meniu echilibrat celor aflați în detenție. Noi supraviețuim cum putem, ca să vă plătim salariile și pensiile speciale”, se arată într-o mărturie amară.
Această percepție accentuează sentimentul de abandon și de lipsă de respect față de pacienți, oameni care contribuie la sistemul public și care, în momente de vulnerabilitate, se așteaptă la sprijin, nu la umilință.
Alimente care îmbolnăvesc pacienții
Situațiile descrise merg și mai departe. O femeie povestește că mama sa, internată în spital, a primit mere fierte care i-au provocat tulburări digestive.
„Mâncarea era de aruncat la gunoi. Merele o obligau să le mănânce și s-a stricat la burtă. A venit mai bolnavă decât a intrat. Este un spital al groazei”, spune fiica pacientei.
Pentru un spital de boli infecțioase, unde igiena alimentară ar trebui să fie prioritară, astfel de relatări ridică semne serioase de întrebare.
Igienă precară și lipsă de intimitate
Pe lângă hrană, condițiile de igienă sunt un alt capitol negru în mărturiile pacienților. Aceștia descriu saloane insuficient curățate, mirosuri neplăcute și proceduri care par mai degrabă improvizate.
„Nu miroase a clor, a curățenie. Ghiuveta era ștearsă cu Cif, iar pe jos se spăla cu aceeași apă dintr-un salon în altul”, afirmă o fostă pacientă.
Mai grav, pacienți imobilizați sau dependenți de îngrijire erau schimbați de pampers în văzul celorlalți pacienți, fără perdele sau separare, încălcând grav dreptul la demnitate și intimitate.
„Am stat și mă întrebam dacă este azil sau spital”, spune o altă persoană internată.
Dușuri degradate și lipsa consumabilelor
Imagini și descrieri ale dușurilor din spital vorbesc despre spații degradate, greu de utilizat, uneori insalubre. Pacienții mai reclamă lipsa consumabilelor de bază.
„Înainte de vizita de gardă erau ‘de toate’. După 10 minute nu mai găseai nici hârtie igienică”, povestește cineva.
Cei fără sprijin din exterior par a fi cei mai afectați. „Norocul meu a fost că aveam vizită zilnică de acasă. Dar erau mulți oameni fără absolut niciun ajutor”, mai spune pacientul.
„Mai bine mă împrumut decât să mai ajung acolo”
Una dintre cele mai grave concluzii ale acestor mărturii este pierderea totală a încrederii în sistemul public de sănătate.
„Nu sunt bogată. Dar prefer să fac un împrumut, să merg la un spital privat cu copilul meu, decât să mai trec prin așa ceva”, afirmă mama.
O asistentă, potrivit relatării, ar fi izbucnit în plâns și ar fi sfătuit-o pe femeie să se externeze cât mai repede, un gest care spune multe despre presiunea și realitatea din interiorul unității medicale.
