Cînticul şi pînticul

    0
    3.674 views

    Florin Cîntic, fost şef al culturii de stat ieşene şi actual şef al arhivelor de stat judeţene, a ţinut recent să dea nişte delicate limbuşoare dorsale unor politicieni, cu ocazia rubricii sale săptămînale din paginile ” liderului presei ieşene „. Că doar funcţia la stat, mai groasă ori mai suptţire, cu cheltuială de limbozităţi se ţine.

    Aşa am aflat lista celor cu care musiu Şanson a colaboratără minunat în cestiuni curat culturale, monşer. O listă după care nici nu ştii dacă să te apuce rîsul, plînsul sau greaţa : generalul de carton Emacu, tractoristul de Ţibăneşti Movilă, cocălăraşul cu stingătoare Blăjuţ, liorbăitorul cu stetoscop Ciuhodaru, combinagiul de tarla Oajdea etc. Iar în fruntea tutulor, ca un soare orbitor – vorbetele europarlamentarist, sinecurist şi deloc-securist Ivan, suitul pe divan. După ce i s-a dat nas, conform ordinului de zi pe unitate.

    Musiu Şanson a periat public & dorsal turma de ghiolbeţi şi cuiere fiindcă, atunci cînd umbli din sinecură de stat în altă sinecură de stat, o limbă dulce şi preventivă e nimica toată, că nici nu ştii cînd ajunge iar un bou din ăştia la putere. Iar limba specială adresată tovarăşului Ivan are o explicaţie simplă : ca băiat de trupă al organelor speciale, tovarăşul Ivan e mereu la putere. Plus că a avut un rol major ( sau maior ) în povestea cu ” Iaşi, capitală culturală europeană „. Poveste de pe urma căreia Iaşul s-a ales cu o grămadă de ruşine şi de rahat, iar musiu Cîntic cu o grămadă ce bani.

    Concluzia e invers decît în vorba de pe vremea războiului : ” Cine limbă lungă are, / Va avea funcţie mare „. Suptces în continuare, tov. Cîntic, şi la mai mare  !

    Lucian Postu

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here