Tizul celebru al lui nea Gigi, fost preşedinte al Uniunii Sovietice, a rămas în istorie pentru două lucruri: critica virulentă adusă lui Stalin şi episodul pantofului. Acum mai bine de jumătate de secol, într-un acces tragicomic și maladiv de autoritate bolșevică, Nichita Hrușciov şi-a scos pantoful din picior şi a bătut cu el în tribuna Naţiunilor Unite, în încercarea de a se face ascultat. Gestul acesta, şocant la vremea lui, scos parcă din scrierile lui Kafka, a avut un corespondent direct, chiar dacă nu identic, în activitatea politică, scurtă dar intensă,a lui nea Gigi al nostru.
Moldovean get beget, nea Gigi contemplă încruntat, de ceva vreme, panoplia tot mai săracă a prietenilor săi, numărându-i cu înfrigurare aşa cum îşi numără cloşca ouăle. Probabil că în momentele sale de reflecţie, se scarpină în cap ca orice moldovean adevărat, zvârle căciula în colbul drumului şi zice cu năduf: futu-i mama ei de viaţă. A aflat şi el că din păcate, în război şi-n dragoste totu-i permis şi că politica este o mixtură parşivă de amor unilateral şi lovituri sub centură. Mai ştie nea Gigi că funcţiile sunt trecătoare ca ploile de vară şi că dacă nu mai ai în mână pâinea și cuțitul, nu faci prea multe parale.
Dacă punem la socoteală şi necazul cu zornăit metalic ce se ține scai de el, aproape că înţelegem de ce, în disperare de cauză, lui nea Gigi îi vine să bată cu papucu-n masă. Visele sale de glorie s-au terminat brusc, într-o telenovelă blondă, cu parfum de Chanel 5 și cu coloana sonoră ca aceea din Clanul Sicilienilor.
După debarcarea răsunătoare a lui Victor, propriul său necaz este un ecou palid şi aşteptat. Dacă n-ar fi stat cu mâna pe papuc, nea Gigi şi-ar fi dat seama că era de preferat să se retragă în plină glorie şi să primească un loc eligibil la alegerile parlamentare, lăsând loc celor mai tineri şi chiar sprijinindu-i. Chiar dacă spune gura lumii că, pe unii dintre lupii tineri, mai lacomi și mai obraznici, pe care-i doare și acum la bască de imaginea partidului, avea dreptate bietul nea Gigi să-i pocnească cu papucul peste bot!
Perspectivele sunt sumbre: fără nevastă, fără amantă, fără partid și fără somn, se pare că nea Gigi va păşi trist, alături de alți ghinioniști, în galeria nesfârșită a politicienilor de rang înalt, al căror rost în viață a fost să asigure un scor bun la rapoartele MCV servite Europei.
Cîndva, peste cinsprezece – douăzeci de ani, portarii de la palatul Roznovanu se vor întreba unul pe altul, nedumeriţi, cine este bătrânelul acela gârbovit care, în zilele de program cu publicul, ducând cu el Parkinsonul de rigoare și scobindu-se în nas, se uită fix la tabloul din sala de şedinţe al unui fost primar din istoria recentă , fredonând în barbă un refren foarte cunoscut cândva: ”Puşca şi cureaua lată”.
