Toate judecătoriile, tribunalele şi curţile de apel din România aplică de marţi o nouă procedură de gestionare a activităţii în funcţie de capacitatea de procesare a fiecărei instanţe. Mecanismul, cunoscut drept „normare”, stabileşte câte dosare poate prelua într-o zi o instanţă, în funcţie de numărul de judecători şi de nivelul instanţei.
Potrivit explicaţiilor privind mecanismul, scopul este ca volumul de dosare repartizat judecătorilor să fie corelat cu o capacitate realistă de procesare, iar cauzele care depăşesc această capacitate să fie păstrate temporar în aşteptare şi repartizate ulterior.
Cum funcţionează normarea
De exemplu, o judecătorie la care lucrează patru judecători va avea, în primul an de aplicare, o capacitate de 576 de dosare pe an pentru fiecare judecător. Pentru întreaga instanţă, capacitatea anuală va fi, astfel, de 2.304 dosare.
Raportată la zilele calendaristice, aceasta înseamnă o capacitate zilnică de aproximativ 6,31 dosare.
În cazul în care într-o zi sunt înregistrate mai multe cauze decât capacitatea disponibilă, dosarele care nu pot fi repartizate nu sunt pierdute şi nici respinse, ci rămân în aşteptare şi sunt preluate în zilele următoare.
Astfel, dacă pe 15 septembrie sunt înregistrate şapte dosare, şase vor fi repartizate, iar unul va rămâne în aşteptare. Pe 16 septembrie sunt înregistrate alte şapte dosare. Instanţa va repartiza dosarul rămas din ziua precedentă şi alte cinci dosare nou-intrate, în timp ce două dintre acestea vor rămâne în aşteptare.
Pe 17 septembrie, sunt înregistrate doar trei dosare noi. Instanţa va repartiza cele două dosare rămase din ziua precedentă şi cele trei cauze nou-intrate. Pentru că în acea zi sunt repartizate doar cinci dosare, sub capacitatea de şase, diferenţa de capacitate se reportează pentru ziua următoare.
În 18 septembrie, cele şapte dosare înregistrate vor putea fi repartizate, întrucât instanţa va avea capacitatea de şase dosare pentru acea zi, la care se adaugă dosarul reportat.
Ce cauze sunt exceptate
Mecanismul nu se aplică tuturor tipurilor de cauze în acelaşi mod.
O primă categorie este reprezentată de cauzele excluse de la mecanismul de gestionare a activităţii. Printre acestea se află încuviinţările de executare silită. Acestea nu sunt luate în calcul la stabilirea capacităţii zilnice şi vor fi repartizate peste această capacitate, fără să o diminueze.
De exemplu, dacă pe 15 septembrie sunt înregistrate şapte dosare obişnuite şi trei încuviinţări de executare silită, toate cele trei încuviinţări vor fi repartizate, iar dintre dosarele obişnuite vor fi repartizate şase. Un dosar obişnuit va rămâne în aşteptare.
O a doua categorie o reprezintă cauzele prioritare. Acestea sunt luate în calcul la stabilirea capacităţii zilnice, însă trebuie repartizate imediat, chiar dacă prin aceasta este depăşită limita zilnică. Un exemplu îl constituie ordinele de protecţie.
Dacă pe 15 septembrie sunt înregistrate zece ordine de protecţie, toate vor fi repartizate de îndată. Cele patru cauze care depăşesc capacitatea zilnică de şase dosare vor fi însă imputate capacităţii zilei următoare. În consecinţă, pe 16 septembrie instanţa va avea o capacitate disponibilă de doar două dosare.
Într-o altă situaţie, dacă într-o zi sunt înregistrate trei dosare obişnuite şi cinci ordine de protecţie, cele cinci ordine de protecţie vor fi repartizate imediat, iar din cele trei dosare obişnuite va fi repartizat unul. Celelalte două dosare vor rămâne în aşteptare.
Lista completă a obiectelor de cauze exceptate de la mecanism şi a celor considerate prioritare este prevăzută în anexa Hotărârii Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1642.
De unde provin cifrele
Capacitatea de referinţă a fost stabilită pornind de la datele din cel mai recent raport al Comisiei Europene pentru Eficienţa Justiţiei (CEPEJ), prin raportare la media europeană, cu excluderea României.
Calculul indică o medie de:
-
288 de dosare pe an pentru un judecător de judecătorie;
-
192 de dosare pe an pentru un judecător de tribunal;
-
119 dosare pe an pentru un judecător de curte de apel.
Trecerea la această capacitate de referinţă nu se va face însă dintr-o dată. Pentru a asigura o perioadă de tranziţie şi predictibilitate, mecanismul va fi introdus etapizat.
În primul an, capacitatea stabilită este dublul mediei europene: 576 de dosare pe an pentru un judecător de judecătorie, 384 pentru un judecător de tribunal şi 238 pentru un judecător de curte de apel.
În al doilea an, capacitatea va fi de 1,5 ori mai mare decât media europeană. Începând cu al treilea an, aceasta va ajunge la nivelul mediei europene.
