RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
Trăim într-o țară de miracole unde unii cetățeni dețin super-puteri cuantice. Clujul nu ne-a dat doar cel mai scump metrou care nu există, ci și pe clujeanul absolut: domnul mangafa Benghea Mălăieș. În călcăieș, firește, bibicilor! Omul deține capacitatea bionică de a încasa unsprezece salarii simultan. În timp ce muritorul de rând abia își târăște un singur venit de la o lună la alta, super-bugetarul nostru prestează pe unsprezece fronturi. Ziua lui are probabil 132 de ore, altfel nu se explică cum corpul său fizic poate sta pe atâtea scaune deodată.
Eficiența sa este atât de colosală, bibicilor, încât semnează condica de prezență cu ambele mâini și ambele picioare. Omul nu este un simplu angajat, ci o întreagă schemă de personal integrată într-un singur sacou de firmă. Când îi vin fluturașii de salariu, poștașul vine cu roaba, iar bancomatul intră în depresie din lipsă de lichidități. Este un efort supraomenesc: să veghezi dimineața la gazele de la Romgaz, la prânz să atomizezi problemele la Nuclearelectrica, iar după-amiaza să asiguri secretele țării la Rasirom. Iar când obosește de atâta stat, se relaxează în mediul privat, administrând fonduri de investiții la Capital Point.
Scenă: Biroul unui hotel de lux. Un singur om stă în fața unei oglinzi imense, cu trei telefoane la urechi și alte patru pe masă, toate sunând simultan. Personajul se privește intens, dedublat de oboseală și succes.
Benghea: (Privind fix în oglindă, cu voce gravă) Ascultă aici, Mălăieșule, propășirea noastră cere sacrificii supreme! La ora asta trebuia să fim electronic la Nuclearelectrica, dar fizic pompăm gaze la Romgaz. Te descurci sau te las repetent la privat?
Mălăieș: (Răspunde reflexiei din oglindă, cu zâmbet superior) Lasă demagogia, Benghea! Trădare să fie, dar să luăm indemnizația! Cum adică să nu mă descurc? În timp ce tu asiguri secretele țării la Rasirom, eu mai semnez un contract de consultanță la Capital Point. Suntem un prunc bionic, multilateral dezvoltat!
Benghea: Dar pe unde mai punem semnăturile, onorabile? Nu mai am loc pe degete de atâtea funcții, curat constituțional!
Mălăieș: Încărcăm și degetele de la picioare, amice! Doar de aia suntem clujeni europeni cu unsprezece portofele. Semnezi tu la stat, încasez eu la privat și ne întâlnim la bancomat!
