RUBRICA DE PAMFLET: Aici adevărul se spune prin strâmbături, iar politica se măsoară în hohote de râs. Personajele sunt fictive, chiar dacă par luate de pe Facebook-ul de ieri. Lectura se face pe proprie răspundere, fără promisiuni goale și fără blocaje de umor!
Doamnelor și domnilor, bibici credincioși șaptestiști, să vă povestesc ce am aflat noi în zâlele astea chear: în țara vecină, Maia Sandu se plimbă prin oraș ca o mămică cuminte cu buletin și calculator. Și are salariu de 1700 de euro lunar!!! Moldova! Țara unde votul contează și unde oamenii cred că democrația nu e doar un cuvânt de tipar vechi. Maia vine devreme acasă, numără banii cu ochii limpezi și nu-i fură pe ceilalți. Economicoasă, cuminte și cum se cade: chiar face treabă.
La noi însă… Ah, aici râsul se schimbă în plâns. Bolo, Grindi, Nicu și ceata lor au transformat România într-o democrație hibridă, adică jumătate realitate, jumătate telenovelă. Fiecare are mii de euro lunar, totul e „moca”, iar restul cetățenilor fac figură de decor în comedia lor de pe scena politică. Transparentă? Nu, doar spectaculoasă. Ceea ce l-a inspirat și pe Unchiul nostru să scrie o scurtă piesă a la nenea Iancu. „Maia și Bibicii”
Poporul: – Auzi, la vecini Maia chiar face treabă!
Vecinul: – Devreme acasă, economicoasă, Moldova e democrație adevărată.
Poporul: – Și la noi?
Bolo: – Noi râdem, mii de euro vin singure, lumea aplaudă…
Nicu: – …și democrația?
Bolo: – Hibridă! Sună bine și face ecou pe internet.
Poporul: – Dar să vină Maia! Să fie mamoasă, economicoasă și punctuală!
Vecinul: – Să învețe și la noi cum se face treaba fără „împărțit și zâmbit”.
Poporul (împreună): – Maia președinte și la noi!
Și România încă mai caută telecomanda democrației între bancuri și tabele cu mii de euro.
