În satul nostru drag, cu garduri strâmbe și promisiuni drepte, premarele Mihai Bălan s-a încoronat baron local. De proiecte pentru elevi n-are chef, că nu ies poze bune de campanie dintr-un bec funcțional la școală. În schimb, știe să blocheze tot ce mișcă, mai ales dacă vine de la consilierul Colotin, care, culmea tupeului, vrea să ajute copiii!
Dar ce e un baron fără baroneasă? Nimic! Așa că avem și doamna primăreasă, prezentă în umbră, dar cu luminile pe ea. Nu apare pe buletine de vot, dar se aude că multe decizii trec întâi pe la ea, între o programare la salon și o ședință de consiliu neoficială. E consiliera de suflet a edilului și păzitoarea bugetului „cu destinație specială”.
Și-acum, tabloul complet: consilierul cere bani pentru elevi, premarele zice „NU”, doamna aprobă din sprânceană, iar școala… tot cu geamuri sparte rămâne.
În fundal, pe bancă, lângă gard, corul băbuțelor dă verdictul:
– „Aoleu, maică, dar parcă ne-au promis că bagă căldură la grădiniță!”
– „Lasă, dragă, că s-a băgat… dar la vila lu’ primar, nu la copii!”
– „Și Colotin ăla… vrea să facă bine, da’ n-are cu cine. La ce nevastă are Bălan, poa’ să ceară și-un miracol, că tot nu trece!”
Și uite-așa, în Bârnova anului 2025, viitorul e în pauză, iar trecutul se ține scai de buget. Când primarul și doamna hotărăsc totul la „masa tăcerii”, singurii care mai vorbesc sunt copiii – dar doar în pauze, că microfoanele din Primărie nu prind decât vocea baronului.
