Tot mai des, pacienții și aparținătorii aleg să își spună public experiențele din spitale, recurgând la rețelele de socializare și paginile oficiale ale unităților medicale pentru a relata episoade mai puțin fericite din perioada spitalizării. Într-un sistem sanitar în care încrederea este fragilă, astfel de mărturii devin tot mai vizibile și mai greu de ignorat. De la neglijențe medicale grave, lipsa empatiei și până la condiții insalubre, pacienții români își strigă disperarea în spațiul public. Un caz recent atrage atenția asupra pericolelor la care pot fi expuși bolnavii în spitalele de stat.
Cazul de la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iași: lipsa monitorizării postoperatorii și o complicație aproape fatală
O situație cu totul revoltătoare a fost făcută publică de familia unui bărbat în vârstă de peste 60 de ani, operat la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie din Iași. Potrivit aparținătorilor, medicul chirurg Ciprian Lovin ar fi renunțat la intervenția chirurgicală în timpul operației, fără a informa clar familia și fără a mai monitoriza pacientul ulterior.
Bărbatul, diagnosticat cu o boală pulmonară severă, a fost supus unei intervenții clasice ce presupunea extirparea unei părți din plămân. Totuși, în sala de operație, medicul ar fi abandonat procedura și a închis toracele fără a realiza intervenția propriu-zisă. Familia afirmă că nici înainte, nici după operație, nu li s-au oferit explicații concrete. Șocant este faptul că, potrivit declarațiilor făcute online, medicul nu ar mai fi venit deloc să vadă pacientul în cele trei zile de internare postoperatorie.
„Tatăl meu a fost deschis, apoi închis la loc. Atât. Alți doctori ne-au spus că o astfel de decizie nu se ia în sala de operație, ci înainte, după o evaluare riguroasă. Nu ni s-a explicat nimic. A stat în spital trei zile fără să fie vizitat, apoi a fost externat slăbit și speriat”, a povestit fiica pacientului.
Povestea a fost scrisa pe scurt într-o recenzie dată spitalului
La doar câteva zile de la întoarcerea acasă, bărbatul a suferit o complicație severă – o ruptură pulmonară care a dus la apariția unui emfizem subcutanat extins. Aerul s-a infiltrat în piele, deformând complet chipul pacientului și provocând o criză respiratorie acută. Doar intervenția rapidă a medicilor din alt oraș i-a salvat viața.
În spitalul din orașul de domiciliu, pacientul a trecut printr-un calvar: zeci de ace i-au fost introduse sub piele pentru a evacua aerul acumulat, apoi a fost necesară redeschiderea chirurgicală a toracelui sub anestezie locală. Trei săptămâni de durere, incertitudine și luptă pentru supraviețuire – toate ca urmare a unei monitorizări postoperatorii neglijente.
Acest caz ridică întrebări serioase despre responsabilitatea medicilor, comunicarea cu familia pacientului și importanța unei supravegheri medicale corecte în perioada postoperatorie.
Nemulțumirile curg lanț și la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Sfânta Maria” din Iași
Nu este un caz izolat. La Spitalul pentru Copii „Sfânta Maria” din Iași, părinții reclamă în mod repetat pe rețelele de socializare condiții inadecvate, lipsă de igienă și atitudini inacceptabile din partea personalului auxiliar.
O mămică povestește cu revoltă cum, în ciuda profesionalismului unor medici și rezidenți, realitatea de pe secțiile de pediatrie este departe de a fi una sigură pentru copii:
„Păcat de medicii și rezidenții foarte buni. Spitalul are aparatură, iar unii medici sunt promițători. Dar vine surpriza: asistentele, infirmierele, lipsa curățeniei, lipsa regulilor de dezinfecție. Copilul a fost înțepat de patru ori în ambele brațe, iar în baie era mizerie ca la ghenă. Mesele și mânerele ușilor erau doar șterse cu o cârpă galbenă care deja era neagră. Filtrele din tavan erau negre, iar din țevi cădea praf peste copii.”
Această mamă spune că a decis să se externeze mai devreme din cauza riscului de infecție urinară apărut la copil. Mai mult, ea a relatat că a fost nevoită să facă curățenie în salon, alături de o altă mămică, pentru a asigura un mediu cât de cât sigur pentru copii.
Un alt părinte acuză lipsa totală de empatie și de comunicare:
„Am așteptat șase ore cu bebelușul de cinci luni în brațe. I-au pus o perfuzie greșit, i-au luat sânge pentru analize dar nu au știut să ne explice nimic. Ne-au zis să-l internăm, dar nu au putut spune de ce. Îți dau din umeri, te trimit acasă fără lămuriri.”
Și mai grav este un alt caz, în care părinții spun că au stat o zi și jumătate internați, într-un spațiu impropriu, fără respectarea minimelor norme de igienă. Potrivit mărturiei, într-un salon de 15 m² stăteau șase persoane, cu o singură baie la zece pacienți. Lenjeriile nu au fost schimbate, iar asistentele se plimbau cu seringile pe holuri fără protecție corespunzătoare.
„Ni s-au administrat medicamente nesigilate, sondele se introduceau rectal la bebeluși fără lubrifiant sau acordul părinților. Nu se spală pe mâini între copii. E un haos complet. Am ieșit de acolo psihic distrusă.”
Aceste relatări, publicate în spațiul public de oameni simpli, aduc în prim-plan o realitate dureroasă: în spitalele din România, alături de profesioniști dedicați, există și zone întunecate unde empatia lipsește, unde igiena e ignorată și unde pacientul este redus la un simplu caz medical.
Fie că vorbim despre adulți operați fără explicații clare sau despre copii tratați în condiții precare, un lucru este cert: sistemul are nevoie de reformă, iar vocile pacienților nu mai pot fi reduse la tăcere.
